JAPONIA-FORTA STABILIZATOARE A ECONOMIEI MONDIALE DE PROFESOR DR.ANTON CARAGEA MA,FINS,EDA

În urmă cu doar doi ani, în întreaga Japonie, se vorbea despre deceniile pierdute ale Ţării Soarelui Răsare. După 1990, Japonia intrase într-o îndelungată perioadă de stagnare, marcată de dezastre naturale precum cutremurul de la Kobe sau cataclismul de la Fukushima.

Profesor dr. Anton Caragea MA, FINS, EDA si E.S Ambasadorul Japoniei-Keiji Yamamoto

În plan economic ţara ce devenise simbolul internaţional al creşterii economice, în anii `60 şi `70 ai secolului trecut, se chinuia acum cu o inflaţie crescută, reducerea competitivităţii economice şi competiţia cu produsele ieftine şi de slabă calitate ale Chinei.

Cel care a reuşit să ridice ţara din marasm, Primul ministru-Shinzo Abe, a reuşit să introducă şi un nou cuvânt în dicţionarul economiei mondiale: abeconomia (un amestec intre economie şi Abe-numele premierului nipon).

Ce e abeconomia ?

Politica economică ce a permis ca miracolul japonez să renască este un dozaj savant de investiţii statale directe în economie şi de investiţii de stat indirecte, în titluri de valoare ale Băncii Japoniei, ceea ce permite relaxarea creditării şi scăderea dobânzilor.

Aceasta infuzie de capital nu este însă gândită să fie singurul motor al creşterii economice, ci este planificată să vină în întâmpinarea şi în sprijinul investiţiilor private, ele fiind adevărata cheie a combinaţiei de creştere economică.

Investiţia de stat este doar un auxiliar, un sprijin şi un accelerator de creştere economică şi un ingredient de creştere a încrederii investitorilor privaţi.

O altă dimensiune importantă a planului de creştere economică este dată de creşterea competitivităţii produselor japoneze prin măsuri financiare, incluzând devaluarea monedei naţionale, ceea ce face ca produsele japoneze să fie mai ieftine şi mai atractive şi prin sprijinirea fiscală a creşterii competitivităţii.

În final, ceea ce deosebeşte planul premierului Shinzo Abe de alte construcţii economice este accentul pus pe evitarea inflaţiei.

Orice plan de stimulare a creşterii economice trebuie să accepte şi o creştere a inflaţiei aceasta fiind o adevărată axiomă economică.

Nu e cazul Japoniei, unde abeconomia face dintr-un pachet serios anti-inflaţie o caracteristică aparte: ţinerea sub control a creşterii salarilor, impozitarea strictă şi accentul pus pe export în activitatea economică, în defavoarea pieţei interne, toate sunt măsuri specifice ce fac din abeconomie un echilibru fragil între creştere şi inflaţie, competitivitate şi export etc.

În final, o dimensiune marcantă a mesajului abeconomiei este atenţia acordată sectorului social.

Astfel sistemul de pensii, cel al asigurărilor de sănătate şi sistemul medical, devin piloni ai creşterii economice, dar şi ai satisfacţiei naţionale.

Astfel guvernul Abe nu cade  în capcana facilă  a creşterii veniturilor directe, al „pomenii electorale”, cum este cunoscută în SUA şi Europa, ci preferă să investească sumele obţinute  din creşterea economică în cheltuieli sociale indirecte, ce îmbunătăţesc calitatea vieţii fără aport inflaţionist.

O nouă mişcare inspirată !

Abeconomia: un model internaţional ?

Odată înregistrate primele succese majore ale planului primului ministru Shinzo Abe, abeconomia a devenit un model internaţional, economişti celebri precum Joseph Stiglitz, profeţiind că acest sistem va deveni un model internaţional de succes.

Shinzo Abe-Primul Ministru al Japoniei, autor al unui indraznet plan de reforma-abeconomia.

Ceea ce atrage şi mai mult atenţia generală este ridicarea situaţiei economiei la rangul de element al securităţii naţionale.

 Este acesta un  mesaj de seriozitate şi de atenţie maximă pe care guvernul Shinzo Abe îl aduce, ca un argument suplimentar, în faţa investitorilor privaţi, interni şi internaţionali.

 Starea economiei japoneze este o componentă a siguranţei naţionale, iar investiţiile voastre sunt sigure, acesta e mesajul subliminal cu care Japonia apare pe piaţa investiţiilor având un nou atuu puternic în favoarea sa.

Fără îndoială că vestea creşterii economiei japoneze este o ştire bună pentru economia mondială, îngrijorată de prăbuşirea economiei chineze.

 Sistemul abeconomic însă poate fi folosit doar de ţările cu un aparat economic puternic şi cu o industrie dezvoltată, precum satele Uniunii Europene sau maşina economică americană, pentru că ne aflăm în faţa unei experienţe economice ce se concentrează pe rafinarea deciziilor economice, prevenirea inflaţiei şi asigurarea unei creşteri economice sănătoase şi sustenabile într-o economie puternică ce a fost lovită de criză.

Ca atare modelul abeconomiei trebuie înţeles şi reprodus în activitatea economică a marilor puteri economice, pentru a permite o ieşire din criza economică actuală.

Astfel modelul abeconomic este poate cea mai importantă contribuţie pe care Japonia o poate aduce la reluarea creşterii economice mondiale şi la ieşirea din actualul model  de criza auto-repetitivă.

La întrebarea dacă poate deveni din nou Japonia forţa stablizatoare a economiei mondiale, putem răspunde cu siguranţă că datorită abeconomiei poziţia de model economic mondial pare cel puţin asigurată.