Centrul Diplomatic/Diplomatic Center

Centrul de Studii Politice si Diplomatie/ Center for Political Science and Diplomacy

Europa lui Anton Caragea de Vlad Hogea- vicepresedintele Partidului Conservator

Vlad Hogea

Europa lui Anton Caragea

Am răspuns cu plăcere invitaţiei de a lua parte la lansarea uneia dintre cele mai solide cărţi ale ultimilor ani: „Gândind la Europa”. Autorul ei (de care mă leagă o veche şi trainică prietenie) – profesorul universitar şi omul de media Anton Caragea – este, fără doar şi poate, la ora actuală, unul dintre cei mai reputaţi experţi în relaţii internaţionale pe care îi are ţara noastră. Multe dintre lucrările lui anterioare le parcursesem cu interes, găsind o excelentă sursă de documentare şi inspiraţie pentru unele dintre studiile mele şi pentru cursurile pe care le predau la universitate. Dar acest volum (care beneficiază şi de o prefaţă elogioasă a fostului preşedinte Emil Constantinescu) este cu totul special.

 Reducand notele de subsol şi trimiterile bibliografice care împovărează, îndeobşte, un tom cu conţinut ştiinţific autorul a reusit sa sporeasca atractivitatea lucrarii. Lejeritatea stilului cu care a fost scrisă cartea s-a dovedit de-a dreptul spectaculoasă: lectura e uşoară şi captivantă. Uşurinţa cu care profesorul Caragea a subordonat şi a adaptat matricei jurnalistice teme şi concepte altminteri aride (precum, de pildă, căutarea identităţii europene şi eterogenitatea melanjului inter-statal, inter-naţional, inter-cultural, inter-religios etc. în construcţia comunitară) a reprezentat un pariu ambiţios, pe care l-a câştigat.

Anton Caragea (care nu poate fi etichetat ca eurosceptic, dar nici eurooptimist nu este, cu siguranţă!) ne plimbă cu caleaşca aristocraţiei intelectuale şi cu ochii minţii sale de cărturar prin istoria Bătrânului Continent, iar concluzia pe care o trage nu este deloc una liniştitoare: „La ora actuală, UE se confruntă cu lipsa unei idei unificatoare. (…) Cât timp va mai putea funcţiona o Uniune Europeană fără un model civilizaţional corent? Aceasta este întrebarea ce se pune acum. Fără îndoială, a alege înseamnă şi a părăsi anumite linii pe care Uniunea este tentată să le urmeze, dar niciodată până la capăt, înseamnă şi limitare, dar înseamnă, în primul rând, identificare şi responsabilitate, coerenţă şi supravieţuire. Modelul tip Ianus al UE ce promite totul şi nimic nu mai poate funcţiona şi elitele intelectuale au început a pune problema şi a căuta soluţii”. Iată nodul gordian, pe care nimeni nu se înghesuie să-l taie: „Privită din interior, Uniunea pare un amestec uimitor de civilizaţii unite şi disparate prin religie, etnicitate, spaţiu geografic şi istorie. Care să fie elementul de coeziune între o civilizaţie catolică, una protestantă şi una ortodoxă, între arealul baltic şi cel mediteranean, între Marea Neagră şi spaţiul continental sau între civilizaţia anglo-saxonă şi cea latină şi slavă? Prea multe culturi, prea multe paradigme civilizaţionale, un adevărat coşmar pentru cei care vor să creeze o identitate europeană sau măcar o interferenţă civilizaţională între cele 27 de state şi cele 9 straturi de civilizaţie europeană. (…) Interferenţa civilizaţională într-o Europă Unită rămâne încă un deziderat al viitorului, o promisiune ce trebuie îndeplinită dacă Europa vrea să supravieţuiască, indiferent de climatul economic şi de modele politice. România trebuie să devină un model al interferenţei civilizaţionale şi să militeze pentru realizarea acestei interferenţe la nivelul Europei Unite. Viitorul Casei Comune a popoarelor europene depinde de această construcţie civilizaţională. Va reuşi ea?”.

O întrebare retorică, la care profesorul Caragea nu cere un răspuns, din partea nimănui. Pentru că deja îl ştie. Iar cunoaşterea răspunsului este unul dintre motivele pentru care a publicat această carte impresionantă atât prin profunzime, cît şi prin sinceritate.

VLAD HOGEA

June 13, 2009 Posted by | Ecology, Economy, Environment, Foreign policy, History, Informations, Mass media, News, Politics, Religion, Tourism, Travel | , , , , , , , , , , , , , , | Leave a comment

Revelaţia siriană de Vlad Hogea, vicepresedintele Partidului Conservator

Revelaţia siriană de Vlad Hogea

Vlad Hogea

Am fost o săptămână în Siria, într-o delegaţie condusă de profesorul Anton Caragea, vizita noastră a fost posibilă prin amabilitatea ambasadorului Republicii Arabe Siriene în România, Excelenţa Sa Walid Othman, iar ideea s-a dovedit salutară. Ştiam unele lucruri despre acea parte a Levantului, mai ales că legăturile româno-siriene au fost, în ultimele 4 decenii, extrem de solide: să nu uităm că 35.000 de sirieni (dintre care 3 actuali miniştri ai Guvernului de la Damasc şi numeroşi alţi demnitari!) au studiat în universităţile din ţara noastră, unii dintre ei căsătorindu-se cu românce şi întemeind, astfel, familii mixte. Mii de societăţi comerciale de pe teritoriul României aparţin unor cetăţeni sirieni. Românii au construit în Siria rafinării şi alte obiective importante. Aşadar, avem în comun elemente care ţin de trecutul recent, de prezentul continuu şi, în consecinţă, există premizele unei strânse colaborări şi pe viitor.

Am plecat cu speranţa că Siria este o ţară de descoperit şi m-am întors cu bucuria unei adevărate revelaţii. Niciunul dintre stereotipurile colportate în anii din urmă de anumiţi jurnalişti rău-informaţi sau rău-intenţionaţi nu stă în picioare. Ba dimpotrivă, am străbătut cu plăcere, de la miazănoapte la miazăzi şi de la răsărit la apus, o ţară superbă din toate punctele de vedere. Siria păstrează urmele unei istorii îndelungate şi glorioase (să nu uităm că Damascul este cea mai veche capitală din lume, păstrându-şi acest statut din antichitate până în zilele noastre), dar face loc şi modernizării civilizaţionale (vizibilă inclusiv prin infrastructură), în contextul unei stabilităţi politice ai căror piloni sunt preşedintele Bashar Al Asad (fiul şi purtătorul moştenirii spirituale a lui Hafez Al Asad), partidul BAAS şi Frontul Naţional Progresist.

Am văzut locul unde Saul din Tars a primit, pe drumul Damascului, mesajul Domnului şi s-a întors cu faţa către creştinism, rămânând în istorie ca Sf. Pavel. Am intrat în Moscheea Omeiazilor (unde se află şi capul Sf. Ioan Botezătorul, cinstit şi de către religia islamică). Am atins mormântul lui Saladin (faimosul cuceritor al Ierusalimului şi unificator al triburilor arabe), dar nu ne-au scăpat nici mănăstirile ridicate în memoria Sfintei Tecla şi a Sfinţilor Sergiu şi Bacchus (nici o conexiune cu zeul vinului!). Am vizitat Palatul Azem, fortăreţele din Alep şi Crac des Chevaliers, vestigiile multimilenare de la Ugarit, magnifica zonă a Latakiei, amfiteatrul roman de la Bosra (mult mai bine păstrat decât Colosseumul din Roma!) – oraşul unde Mahomed s-a întâlnit cu un călugăr creştin care i-a prevestit că va fi marele profet al unei noi religii. Am mers şi în regiunea Golan, la Quneitra, oraşul distrus bucată cu bucată (conform concluziilor comisiei internaţionale) de către trupele israeliene, în 1973, între momentul încheierii armistiţiului şi cel al retragerii parţiale. Desigur, întâlnirile oficiale la nivel ministerial şi politic ne-au oferit privilegiul să aflăm multe lucruri interesante despre realităţile de azi şi despre rolul Siriei ca „parte a soluţiei şi nu parte a problemei din regiune” (cum remarca preşedintele ţării). Pretutindeni am fost întâmpinaţi şi trataţi cu prietenie. O prietenie în care sirienii cred cu convingere. O prietenie construită şi consolidată în decenii de încredere reciprocă. O prietenie pe care nimeni nu are dreptul să o ignore sau să o calce în picioare.

VLAD HOGEA

June 2, 2009 Posted by | Ecology, Economy, Environment, Foreign policy, History, Informations, Mass media, News, Politics, Religion, Tourism, Travel | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Leave a comment