Centrul Diplomatic/Diplomatic Center

Centrul de Studii Politice si Diplomatie/ Center for Political Science and Diplomacy

VENEZUELA SARBATORESTE CU ENTUZIASM ZIUA LOIALITATII SI A IUBIRII FATA DE PRESEDINTELE HUGO CHAVEZ

Caracas, 08 decembrie 2016 (Correo del Orinoco/AVN).-Pe 8 decembrie s-au împlinit patru ani de la ultimul mesaj pe care Comandantul Revoluției Bolivariene, Hugo Chavez, l-a transmis țării și a trasat calea ce trebuie urmată.

Un discurs dureros pentru mulți revoluționari din Venezuela și din orice colț al lumii, care au fost alături și au suferit pentru boala teribilă a Comandantului Hugo Chavez.

 

nicolas-maduro

De asemenea, a fost un discurs moral și de luptă, pentru că a arătat calea de urmat și cursul următorilor ani de luptă politică în tranziția către Socialism.

Pe 8 decembrie a fost declarată oficial, începând cu anul 2013, “Ziua Loialității și Iubirii pentru Hugo Chavez și pentru Țară“.

Și pentru a comemora această zi, joi, pe 8 decembrie a avut loc un omagiu pentru liderul socialist în spațiile de la Cuartel de la Montaña (Sediul Muntelui), unde se află mormântul lui Hugo Chavez.

Intelectuali din diferite părți ale lumii s-au adunat joi la Sediul Muntelui și și-au exprimat sprijinul pentru procesul revoluționar care s-a dezvoltat în țară timp de 17 ani.

La acest eveniment au participat gânditori, jurnaliști, fermieri, sindicaliști, diplomați și lideri politici din America, Asia și Africa, printre care se numără fostul președintele al Honduras și liderul Frontului Amplu de Rezistență Populară, Manuel Zelaya; Ministrul de Externe al Haiti, Pierrot Delienne; și ambasadorul Panama în Venezuela, Elisandro Ballesteros. De asemenea, au fost prezenți și senatorul chilian Alejandro Navarro (de la Partidul Țării); ministrul Culturii din Cuba, Abel Prieto; ministrul Industriei și Comerțului din Republica Dominicană,Temistocles Montas; precum și cântărețul și compozitorul argentinian Pedro Aznar, jurnalistul belgian Joan Alexander, și artistul plastic chinez Jun Chengsong, care a prezentat un portret pe care l-a realizat pentru a onora moștenirea lui Chavez.

 

dia-de-lealtad-a-presidente-hugo-chavez

La acest omagiu au participat invitații internaționali din El Salvador, Ecuador, Spania, Statele Unite, Franța, Guatemala, Jamaica, Mexic, Paraguay, Peru, San Vicente și Grenadine, Senegal și Uruguay. Printre intelectualii prezenți s-a aflat și vice-președinta Federației Muncitorilor Africani în Europa, Ramatu Keita, care șia exprimat solidaritatea cu procesul revoluționar și cu președintele Republicii, Nicolas Maduro, în fața atacurilor constante ale axei imperiale.

La omagiul de joi, ministrul Culturii din Cuba, Abel Prieto, și-a exprimat recunoștința față de oamenii din Venezuela și președintele Maduro pentru susținerea și solidaritatea față de plecarea liderului Revoluției Cubaneze, Fidel Castro, care a decedat în Havana, pe 25 noiembrie, la vârsta de 90 de ani.

În timpul ceremoniei, Președintele Republicii Bolivariene Venezuela, Nicolas Maduro, a îndemnat poporul venezuelean să mențină loialitatea și dragostea pentru comandantul Hugo Chavez, pentru a progresa cu dezvoltarea Revoluției Bolivariene și a proteja suveranitatea Patriei.

El a menționat că la patru ani de la ultimul mesaj către națiune al liderului socialist, poporul venezuelean a rămas unit pentru a apăra independența țării și avantajele sociale obținute în timpul Revoluției Bolivariene.

Acesta a reamintit că, în urmă cu patru ani, comandantul Chavez a transmis ultimul mesaj către națiune, în care a trasat calea pentru a menține unitatea de asigurare a păcii și dezvoltarea Revoluției Bolivariene.

Mandatarul venezuelean a îndemnat poporul revoluționar să continue avansarea pe calea socialismului, a demnității și să lucreze pentru a asigura progresul națiunii în anii ce urmează.

Advertisements

December 12, 2016 Posted by | Blackseanews Agency, Caracas, Diplomatie, Educatie, European Council on International Relations, Hugo Chavez, Mass media, NICOLAS MADURO, Obiectivele de Dezvoltare Durabila, Politica externa a Romaniei, Relatii Internationale, REVOLUTIA BOLIVARIANA, Venezuela | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 3 Comments

Fidel Castro critica esecul de la Copenhaga: ORA ADEVĂRULUI

REFLECŢIILE COMANDANTULUI FIDEL:

      ORA ADEVĂRULUI

    Veştile care vin din capitala daneză reflectă haosul. Amfitrionii, după ce au conceput  o reuniune la care ar fi trebuit să participe circa 40 000 de persoane, nu mai au posibilitatea să se ţină de cuvânt.  Evo, care a fost primul sosit dintre cei doi Preşedinţi din ALBA, a exprimat adevăruri profunde care  emană din cultura milenară a rasei sale.    A asigurat, aşa cum arată agenţiile de ştiri, că are mandatul poporului bolivian să blocheze orice acord dacă textul final nu satisface alternativele. A explicat că schimbarea climatică nu este cauza ci efectul, că avem obligaţia  să apărăm drepturile  Pământului Mamă de modelul de dezvoltare capitalist,  cultura  vieţii faţă de cultura morţii. A vorbit despre datoria climatică pe care ţările bogate trebuie s-o plătească ţărilor sărace, şi să le restituie spaţiul atmosferic furat.

    A calificat de ridicolă cifra de 10 miliarde de dolari anuală oferită până în anul 2012, pe când în realtiate este nevoie de sute de miliarde în fiecare an, şi a acuzat Statele Unite că cheltuiesc  trilioane  în exportul de terorism în Irak şi Afganistan, şi instalează baze militare în America Latină.

    Preşedintele Republicii Bolivariene Venezuela a vorbit în ziua de 16 la Conferinţă, la ora 8:40 a.m., ora Cubei. A rostit un discurs strălucit, care a fost foarte aplaudat. Paragrafele  sunt lapidare.    Criticând un document propus Conferinţei de ministrul danez care prezida Conferinţa, a spus:

„…este un text care vine din nimic, nu vom accepta nici un text care nu vine de la grupurile de lucru, care sunt texte legitime  care au fost negociate în aceşti doi ani.”

„Există un grup de ţări care se cred superioare  nouă, celor din Sud, cele din Lumea a Treia…”

„…nu ne mirăm, nu există democraţie,  ne aflăm în faţa unei dictaturi.”

„…când veneam încoace  citeam câteva  lozinci  scrise pe străzi de tineri…Una: „nu schimbaţi clima, schimbaţi sistemul”…Alta: „dacă clima era o bancă ar fi fost salvată deja.”

„Obama (…)  a primit Premiul Nobel pentru Pace  în aceeaşi zi în care a trimis 30 000 de soldaţi să omoare oameni nevinovaţi în Afganistan”.

„Sprijin poziţia reprezentanţilor  de delegaţi din Brazilia, Bolivia, China, voiam numai să-i sprijin (…) dar nu mi-au dat cuvântul…”

    „Bogaţii distrug planeta, oare pleacă pe alta când va fi distrusă aceasta?”

„…schimbarea climatică este fără îndoială problema de mediu cea mai devastatoare din acest secol.”

„…Statele Unite va ajunge poate la 300 de milioane de locuitori; china are de aproape cinci ori populaţie mai numeroasă decât Statele Unite. Statele Unite consumă peste 20 de milioane de barili de petrol pe zi; China abia dacă consumă cinci sau şase milioane de barili pe zi.  Nu se poate cere acelaşi lucru  de la Statele Unite şi de la China.”

   „…a reduce emisiile de gaze  poluante şi a ajunge la o convenţie de cooperare pe termen lung (…) se pare că a eşuat, deocamdată.  Motivul care este? (…) atitudinea iresponsabilă şi lipsa de voinţă politică a ţărilor puternice de pe planetă.”

„…breşa care  desparte ţările bogate  şi sprace nu a încetat să se adâncească în ciuda  tuturor acestor conferinţe şi promisiuni neonorate şi lumea continuă să meargă pe calea distructivă.”

„”…Venitul total a 500 de indivizi cei mai bogaţi din lume este superior venitului celor 416 milioane de persoane cele mai sărace.”

„Mortalitatea infantilă este de 47 morţi la fiecare 1000 de naşteri vii dar în ţările bogate este de numai 5.”

„…Până când vom permite  să continue să moară milioane de copii din cauza unor boli vindecabile?”

„două miliarde 600 de milioane trăiesc fără servicii de sănătate.”

„Brazilianul Leonardo Boff scria: Cei mai puternici supravieţuiesc pe cenuşa celor mai slabi.”

„Jean Jacques Rousseau spunea…”Între cel puternic şi cel slab libertatea oprimă.” De aceea  imperiul vorbeşte de libertate, este libertatea de a oprima,  de a invada, de a asasina, de a anihila, de a exploata, aceasta este libertatea lor.  Şi Rousseau adaugă fraza salvatoare: „Numai Legea eliberează.”

    „Până când vom mai permite conflicte armate care masacrează milioane de fiinţe inocente cu scopul ca cei puternici să pună mâna pe resursele altor popoare?”

   „Acum aproape două secole un eliberator universal, Simon Bolivar a spus: „Dacă natura se opune, vom lupta contra ei şi o vom face să ne asculte.”

„Această planetă a trăit mii de milioane de ani fără noi, fără specia umană; nu-i suntem noi indispensabili ca să existe, dar noi fără Terra nu vom trăi…”

    Evo a vorbit în dimineaţa zilei de  joi. Discursul său  va fi de asemenea  memorabil.   „vreau să exprim supărarea noastră pentru lipsa de organizare şi pentru tergiversările  la această reuniune internaţională…” a spus el cu sinceritate  la începutul discursului. Ideile sale de bază:

„Când întrebăm ce se întâmplă cu amfitrionii, (…) ni se spune că  sunt Naţiunile Unite; când întrebăm ce se întâmplă cu Naţiunile Unite, spun că este vorba de Danemarca şi nu ştim  cine dezorganizează această reuniune internaţională…”    „…sunt foarte surprins  pentru că se vorbeşte numai despre efecte şi nu despre cauzele schimbării climatice.”

„Dacă noi nu identificăm de unde vine distrugerea mediului (…) în mod sigur  nu vom rezolva niciodată această problemă…”

   „…sunt în dezbatere două culturi: cultura vieţii şi cultura morţii; cultura  morţii, care este capitalismul. Noi, popoarele indigene, spunem,  să trăim mai bine, mai bine pe seama  celuilalt.”

„…exploatându-l pe celălalt, jefuind resursele naturale,  violând-o pe Mama Terra, privatizând serviciile  de bază…”

   „A trăi bine este a trăi în soldiaritate, în egalitate, în complementaritate, în reciprocitate…”

„Aceste  două modalităţi de trai, aceste două culturi de viaţă  se află în discuţie  atunci când vorbim de schimbarea climatică, şi dacă nu identifică, care este cea mai bună formă de  trai sau de viaţă, sigur că nu vom rezolva niciodată problema, pentru că avem probleme  de trai: luxul, consumismul care face  rău omenirii, şi nu vrem să spunem adevărul  în aceste  genuri de reuniuni internaţionale.”

„…în cadrul formei noasstre de trai, a nu minţi este ceva sacru, şi tocmai acest lucru nu-l practicăm aici.”

„…în Constituţie spune să faci asta, să faci cealaltă: să nu furi, să nu minţi, să nu fii slab.”

„…Mama Terra sau Natura  există şi va exista fără specia umană; dar omul nu poate trăi fără planeta Terra, şi, prin urmare,  este obligaţia noastră să apărăm dreptul mamei Terra.”

„…salut Naţiunile Unite care, anul acesta, în sfârşit, a declarat  Ziua Internaţională a Terrei.”

„…mama este  ceva sacru, mama este viaţa noastră;  mama nu se închiriază, nu se vinde, nu se violează, trebuie respectată.”

„Avem profunde diferenţe faţă de modelul occidental, şi aceasta este dezbaterea în acest moment.”

„Ne aflăm în Europa, dv. ştiţi că multe familii boliviene, familii latinoamericane vin în Europa. De ce vin aici?  Să-şi îmbunătăţească condiţiile de trai. În Bolivia  ar putea câştiga 100, 200 de dolari pe lună; dar această familie, această persoană  vine aici  să îngrijească un bunic european,  o bunică europeană şi câştigă pe lună 1000 de euro.”

„Acestea sunt asimetriile pe care le avem  de la continent la continent, şi suntem obligaţi să dezbatem în aşa fel încât  să căutăm un anumit echilibru, (…) reducând aceste profunde asimetrii de la familie la familie, de la ţară la ţară, şi în special de la continent la continent.”

„Când (…) fraţii şi surorile noastre vin aici ca să supravieţuiască sau să-şi îmbunătăţească condiţiile de viaţă, sunt expulzaţi, există asemenea documente  numite de întoarcere (…) dar când  bunicii europeni au venit demult  în America Latină n-au fost expulzaţi niciodată.  Rudele mele, fraţii mei nu vin aici să acapareze nici mine, nici să ocupe mii de hectare ca să devină  moşieri. Înainte nu existau nici vize, nici paşapoarte ca să ajungi  la Abya Yala, acum  denumită America.”

„…dacă nu recunoaştem dreptul Mamei Terra, în van vom vorbi de  10 miliarde, de 100 de miliarde,  că este o ofensă adusă omenirii.”

„…ţările bogate trebuie să-i primească pe toţi emigranţii care sunt afectaţi de schimbarea climatică şi nu să-i  retrimită în ţările lor cum li se face acum…”

„…obligaţia noastră este de a salva toată omenirea şi nu numai jumătate din omenire.”

„…ALCA, Zona de Comerţ Liber în America. (… nu este Zona de Liber Comerţ în Americi, este o zonă de liberă colonizare în Americi…

   Între întrebările pe care le sugera Evo pentru un referendum mondial  în problema schimbării climei sunt:

„…sunteţi de acord  să fie restabilită armonia cu natura, recunoscând drepturile Mamei Terra?

Sunteţi de acord cu schimbarea acestui model de  supra-consum şi risipă, care este sistemul capitalist?”

„Sunteţi de acord ca ţările dezvoltate să reducă şi să-şi reabsoarbă emisiile de gaze cu efect de seră?

Sunteţi de acord să se transfere tot ce se cheltuieşte în războaie şi să se aloce un buget superior  bugetului  militar pentru schimbarea climatică?”

   Aşa cum se ştie, în oraşul japonez Kyoto, în anul 1997, s-a semnat o Convenţie a Naţiunilor Unite a Schimbării Climatice, care obliga 38 de ţări industrializate să-şi reducă emisiile de gaze cu efect de seră într-un anumit procent faţă de cele emise în anul 1990. Ţările Uniunii Europene s-au angajat la 8%, şi a intrat în vigoare în anul 2005, când majoritatea  ţărilor semnatare deja îl ratificaseră. George W. Bush, pe atunci preşedinte al Statelor Unite – cel mai mare  emiţător de gaze cu efect de seră, responsabile de  o pătrime din total -,  a respins convenţia  de la jumătatea anului 2001.

    Ceilalţi membri ai Naţiunilor Unite au mers înainte. Centrele de cercetări şi-au continuat munca. Este evident deja că o mare catastrofă ameninţă specia noastră. Poate cel mai rău este că egoismul orb al unei minorităţi privilegiate şi bogate să vrea să arunce  povara sacrificiilor necesare pe spatele imensei majorităţi a locuitorilor planetei.    Această contradicţie se reflectă la Copenhaga. Acolo mii de persoane îşi apără cu o mare fermitate punctele de vedere.    Forţa publică daneză foloseşte metode brutale pentru a zdrobi rezistenţa; mulţi dintre cei care protestează sunt arestaţi preventiv. Am luat legătura cu ministrul nostru de externe Bruno Rodriguez, care se afla la un miting de solidaritate în capitala Copenhaga, împreună cu Chavez, Evo, Lazo şi alţi reprezentanţi ai ALBA. L-am întrebat   pe cine reprima poliţia daneză cu atâta ură, răsucindu-le braţele şi lovindu-i în mod repetat pe spinare. Mi-a răspuns că erau cetăţeni danezi şi din alte ţări europene şi membri ai mişcărilor sociale care cereau Conferinţei o soluţie reală acum pentru a face faţă schimbării climatice. Mi-a mai spus că la ora 12 noaptea vor continua dezbaterile Conferinţei. Când am vorbit cu el era deja noapte în Danemarca. Diferenţa orară este de şase ore.

   Din capitala daneză, delegaţii noştri ne-au informat  că ce va fi mâine 18, vineri, va fi mai rău. La ora 10 dimineaţa se vor suspenda pentru două ore lucrările Conferinţei Naţiunilor Unite şi  şeful guvernului Danemarcei va susţine o întâlnire cu 20 de şefi de stat invitaţi de el pentru a discuta cu Obama „probleme globale”. Aşa numesc ei reuniunea al cărei obiectiv este de a  impune un acord pentru schimbarea climatică.    Deşi la reuniune vor participa toate delegaţiile oficiale,  îşi vor putea spune opinia numai „invitaţii”. Nici Chavez, nici Evo, desigur,  nu se vor afla printre cei cu dreptul de a emite opinii. Ideea este că ilustrul Premiu Nobel să-şi poată pronunţa discursul  pre-elaborat,  precedat de decizia care se va adopta la această reuniune de a transfera  acordul pentru finele anului viitor la Ciudad de Mexico.  Mişcărilor sociale nu li se va permite să fie prezente. După acest show, în salonul principal  al reuniunii va continua „Conferinţa” până la închiderea sa lipsită de glorie.     Cum televiziunea a transmis imaginile, lumea a putut vedea metodele fasciste folosite la Copenhaga  contra persoanelor.  Tineri în imensa majoritate, manifestanţii reprimaţi şi-au câştigat solidaritatea popoarelor.

    Pentru şefii imperiului, în ciuda manipulărilor şi minciunilor cinice,  vine ora adevărului.  Proprii lor aliaţi cred tot mai puţin în ei. În Mexic, ca şi la Copenhaga şi în orice ţară din lume,  vor întâmpina rezistenţa crescândă a popoarelor care nu şi-au pierdut speranţa de a supravieţui.

FIDEL CASTRO RUZ

17 decembrie 2009

December 26, 2009 Posted by | Diplomacy, Ecology, Economy, Environment, Foreign policy, History, Informations, International Relation, Latin America, Leaders, Mass media, News, Open Letter, Politics, United States | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Leave a comment

ŞAPTE PUMNALE ÎN INIMA AMERICII DE FIDEL CASTRO

REFLECŢIILE COMANDANTULUI FIDEL:

       

ŞAPTE PUMNALE ÎN INIMA AMERICII

 Fidel Castro

   Citesc şi recitesc datele şi articolele elaborate de personalităţi inteligente, cunoscute sau puţin cunoscute, care scriu în diverse medii şi iau informaţia din surse nepuse la îndoială de nimeni.

    Popoarele care locuiesc pe planetă, în toate părţile, se confruntă cu riscuri economice, ambientale şi de război, derivate din politica Statelor Unite, dar nici o altă regiune de pe pământ nu este  ameninţată de probleme atât de grave cum sunt cele ale vecinilor, popoarele  situate pe acest continent la Sudul acestei ţări hegemoniste.

     Prezenţa imperiului atât de puternic, care pe toate continentele şi oceanele dispune de baze militare, portavioane şi submarine nucleare, vase de război moderne şi avioane de luptă sofisticate, purtătoare a tot felul de arme, sute de mii de soldaţi,  pentru care guvernul  pretinde impunitate absolută, constituie cea mai mare durere de cap pentru orice guvern, fie de stânga, centru sau dreapta, aliat sau nu al Statelor Unite.

   Problema, pentru cei care îi suntem vecini, nu este că acolo se vorbeşte altă limbă şi este o naţiune diferită. Există nordamericani de toate culorile şi de toate originile. Sunt persoane  la fel ca noi şi capabile de orice sentiment într-un sens sau altul. Dramatic este sistemul care s-a dezvoltat acolo şi l-au impus tuturor.  Asemenea sistem nu este nou în ceea ce priveşte folosirea forţei şi a metodelor de dominaţie care au prevalat de-a lungul istoriei.  Nouă este epoca în care trăim. A aborda subiectul  din punctele de vedere tradiţionale ar fi o eroare şi nu ajută pe nimeni. A citi şi a cunoaşte ceea ce gândesc apărătorii sistemului  ilustrează multe lucruri, pentru că înseamnă  că sunt conştienţi de natura unui sistem care  se bazează pe  apelul permanent la egoism şi la instinctele primare ale oamenilor.

    Dacă n-ar exista convingerea în valoarea conştiinţei şi a capacităţii ei de a prevala asupra instinctelor,  nu s-ar putea nici măcar exprima speranţa unei schimbări în orice perioadă din extrem de scurta istorie a omului. Nici nu s-ar putea înţelege teribilele obstacole care se ridică în calea diferiţilor lideri politici în ţările latinoamericane sau ibero-americane de pe emisferă. În definitiv, popoarele care trăiau în această regiune a planetei de zeci de mii de ani, până la faimoasa descoperire a Americii, n-aveau nimic de latin, de iberic sau de europeni; trăsăturile lor erau mai asemănătoare cu cele ale asiaticilor, de unde au  provenit străbunii lor.  Astăzi le vedem  pe feţele indienilor din Mexic, America Centrală, Venezuela, Columbia, Ecuador, Brazilia, Peru, Bolivia, Paraguay şi Chile, o ţară unde araucanii au scris o pagină de neşters. În anumite zone din Canada şi Alaska îşi conservă rădăcinile indigene cu toată puritatea posibilă.  Dar pe teritoriul principal al Statelor Unite, o mare parte din  populaţiile antice a fost exterminată de conchistadorii albi.

    Aşa cum ştie toată lumea, milioane de africani au fost smulşi de pe pământurile lor şi duşi să muncească ca sclavi pe această emisferă. În unele ţări ca Haiti şi mare parte din insulele Mării Caraibelor, descendenţii lor constituie majoritatea populaţiei. În alte ţări formează  ample sectoare. În Statele Unite descendenţii de africani constituie zeci de milioane de cetăţeni care,  în general, sunt cei mai săraci şi discriminaţi.

    De-a lungul secolelor această ţară a reclamat drepturi privilegiate asupra continentului nostru. În epoca lui Marti, a încercat să impună o monedă unică bazată pe aur, un metal a cărui valoare a fost cea mai constantă de-a lungul istoriei. Comerţul internaţional, în general, se baza pe acesta. Azi nici măcar asta nu mai există. Din anii lui Nixon, comerţul mondial s-a instrumentat cu bilete de hârtie imprimate de Statele Unite: dolarul, o deviză care azi valorează de circa 27 de ori mai puţin ca la începutul anilor 70, aceasta fiind una din multele forme de a domina şi excroca restul lumii. Totuşi, astăzi, alte devize înlocuiesc dolarul în comerţul internaţional şi în rezervele de monede convertibile.

    Dacă pe de o parte devizele imperiului se devalorizează, în schimb rezervele de forţe militare cresc. Ştiinţa şi tehnologia cea mai modernă, monopolizate de super-putere, au fost dirijate în mod considerabil spre dezvoltarea  armelor. Actualmente nu se vorbeşte numai de mii de proiectile nucleare, sau de puterea distructivă modernă a armelor convenţionale;  se vorbeşte de avioane fără pilot,  conduse de automat. Nu este vorba de o simplă fantezie. Deja se folosesc unele avioane de acest tip în Afganistan şi alte locuri.  Rapoarte recente arată că într-un viitor relativ apropiat, în 2020,  cu mult înainte ca calota Antactidei să se topească, imperiul, cu cele 2500 de avioane de luptă, prevede că va dispune de 1100 de avioane de luptă F-35 şi F-22, în versiunile de vânătoare şi bombardament de generaţia a cincea. Pentru a avea o idee de acest potenţial, este de ajuns să spunem că cele de care dispun la baza Soto Cano, din Honduras, pentru antrenamentul piloţilor acestei ţări sunt F-5; cele pe care le-au furnizat forţelor aeriene ale Venezuelei înainte de venirea lui Chavez,  Chile şi alte ţări, erau mici escadrile de F-16.    Şi mai important, imperiul proiectează ca în decursul a 30 de ani toate avioanele de luptă ale Statelor Unite, de la cele de vânătoare la bombardiere grele şi avioane cisternă, să fie conduse de roboţi.    Această putere militară nu este necesară lumii, este o necesitate a sistemului economic pe care imperiul îl impune lumii.

    Oricine poate înţelege că dacă automatele pot înlocui piloţii de luptă, tot aşa de bine pot substitui muncitorii din multe fabrici. Acordurile de comerţ liber pe care imperiul încearcă să le impună ţărilor din această emisferă  cer ca lucrătorii lor să concureze cu tehnologia avansată şi cu roboţii din industria ianchee.    Roboţii nu fac greve, sunt obedienţi şi disciplinaţi. Am văzut la televizor maşini care culeg mere şi alte fructe. Întrebarea care se pune şi lucrătorilor nordamericani: Unde vor fi locurile de muncă? Care este viitorul pe care capitalismul fără frontiere, în faza sa avansată de dezvoltare, îl rezervă cetăţenilor?

   În lumina acesteia şi a altor realităţi, guvernanţii din ţările UNASUR, MERCOSUR, Grupul de la Rio şi altele, nu pot să nu analizeze foarte justa întrebare  venită din partea Venezuelei: Ce sens au bazele militare şi navale pe care Statele Unite vor să le instaleze în jurul Venezuelei şi în inima Americii de sud? Îmi aduc aminte că acum câţiva ani, când între Columbia şi Venezuela, două ţări surori prin geografie şi istorie,  relaţiile deveniseră periculos de încordate, Cuba  a promovat pe tăcute paşi importanţi în direcţia  păcii dintre cele două ţări.  Cubanezii nu vor stimula niciodată războiul între ţări surori. Experienţa istorică,  destinul evident proclamat şi aplicat de Statele Unite, şi  slăbiciunea acuzaţiilor aduse Venezuelei că ar furniza arme FARC, asociate cu negocierile cu scopul de a  ceda şapte puncte de pe teritoriul său pentru  uzul forţelor aeriene şi navale ale Forţelor Armate ale Statelor Unite, obligă Venezuela să investească în arme, resurse pe care le-ar putea folosi în economie,  în programele sociale şi cooperarea cu alte ţări din regiune care sunt mai puţin dezvoltate şi au mai puţine resurse.  Venezuela nu se înarmează  contra poporului frate din columbia, se înarmează contra imperiului, care a încercat deja să-i distrugă Revoluţia şi azi vrea să instaleze în apropierea frontierelor venezueliene arme sofisticate.

    Ar fi o gravă eroare să ne gândim că ameninţarea este numai  la adresa Venezuelei;  este îndreptată împotriva tuturor ţărilor  din sudul continentului. Nici una nu va putea eluda subiectul şi aşa au şi declarat-o câteva.

    Generaţiile prezente şi viitoare îi vor judeca pe liderii lor prin conduita pe care o vor adopta în acest moment. Nu este vorba numai de Statele Unite, ci de Statele Unite şi sistem. Ce oferă? Ce caută?

    Oferă ALCA, adică, ruina anticipată de toate ţările noastre, tranzitul liber de bunuri şi capital, dar  nu tranzitul liber de persoane.  Simt teama că societatea opulentă şi consumistă ar fi invadată de latini săraci, indieni, negri şi mulatri sau albi şomeri în propriile ţări. Îi trimit acasă pe toţi cei care comit greşeli sau sunt  de prisos. Îi omoară de multe ori înainte să intre, sau îi întorc precum turmele când nu au nevoie de ei; 12 milioane de imigranţi latinoamericani sau caraibieni sunt ilegal în Statele Unite. O nouă economie a apărut în ţările noastre, în special în cele mai mici şi sărace: aceea a ajutoarelor. Când este criză, aceasta loveşte în toţi imigranţii şi familiile lor. Părinţi şi copii sunt despărţiţi cu cruzime uneori pentru totdeauna. Dacă emigrantul este la vârsta  de militărie,  îi dau posibilitatea să se înroleze pentru a lupta la mii de kilometri distanţă, „în numele libertăţii şi democraţiei”. La întoarcere, dacă nu moare acolo,  i se dă dreptul de a deveni cetăţean al Statelor Unite. Cum sunt bine antrenaţi li se dă posibilitatea de a fi contractaţi nu ca  soldaţi profesionişti,  ci ca civili soldaţi în  companiile private care prestează servicii în războaiele imperialiste de cucerire.

   Există alte pericole extrem de grave. Mereu sosesc ştiri despre emigranţii mexicani şi din alte ţări ale regiunii noastre care mor încercând să treacă actuala frontieră  a Mexicului cu Statele Unite.  Cota de victime din fiecare an depăşeşte totalitatea celor care şi-au pierdut viaţa în cei aproape 28 de ani de existenţă a faimosului Zid al Berlinului.   Mai incredibil este că  abia circulă prin lume ştirea despre un război care costă în acest moment mii de vieţi pe an. Au murit deja, în 2009, mai mulţi mexicani decât  soldaţii nordamericani care au murit în războiul lui Bush contra Irakului de-a lungul întregii lui administraţii.

    Războiul  din Mexic a fost dezlănţuit din  cauza celei mai mari pieţe de droguri care există în lume: cea a Statelor Unite. Dar  pe teritoriul lor nu există un război între poliţie şi forţele armate ale Statelor Unite în lupta contra traficului de droguri. Războiul a fost exportat în Mexic şi America Centrală, dar  mai ales în ţara aztecă, mai aproape de teritoriul Statelor Unite. Imaginile care  circulă pe canalele de televiziune,  cu cadavre stivuite şi veştile care vin despre persoane asasinate în chiar saloanele de chirurgie unde  se încerca salvarea vieţii lor, sunt oribile. Nici una din aceste imagini nu provin de pe teritoriul nordamerican.    Asemenea val de violenţă şi sânge se extinde  în mai mare sau mai mică măsură în toate ţările Americii de Sud. De unde vin banii dacă nu din  nesecatul izvor care  porneşte de pe piaţa nordamericană?  La rândul lui, consumul tinde şi el să se extindă în celelalte ţări din arie, provocând victime şi mai multe daune direct sau indirect decât SIDA, paludismul şi alte boli la un loc.

   Planurile imperiale de dominaţie sunt precedate  de enorme sume  alocate  misiunilor de a minţi şi dezinforma opinia publică.  Contează pe totala complicitate a oligarhiei, a burgheziei, a dreptei intelectuale şi a mediilor  de comunicare în masă.    Sunt experţi în răspândirea erorilor şi a contradicţiilor  politicienilor.

    Destinul omenirii nu trebuie să rămână pe mâna roboţilor transformaţi în persoane sau a persoanelor  transformate în roboţi.

    În anul 2010, guvernul Statelor Unite  va cheltui 2 200 de milioane de dolari prin Departamentul de Stat şi USAID pentru a-şi promova politica, cu 12% mai mult decât banii primiţi de guvernul lui Bush în ultimul an al mandatului. Din aceştia, aproape 450 de milioane sunt destinaţi să demonstreze să tirania impusă lumii înseamnă democraţie şi respectarea drepturilor omului.    Apelează permanent la instinct şi la egoismul oamenilor; dispreţuiesc valoarea educaţiei şi conştiinţa. Este evidentă rezistenţa demonstrată de poporul cubanez de-a lungul a 50 de ani. Să rezişti este  arma la care nu pot renunţa niciodată popoarele; portoricanii  au reuşit să oprească manevrele militare în Vieques,  aşezându-se în poligonul de tir.

    Patria lui Bolivar este astăzi ţara  care-i îngrijorează cel mai tare,  pentru rolul ei istoric în luptele de independenţă ale popoarelor Americii. Cubanezii  care prestează acolo servicii ca specialişti în domeniul sănătăţii, educaţiei, educaţie fizică şi sporturi, informatică,  tehnică agricolă, şi alte domenii, trebuie să facă totul pentru îndeplinirea  îndatoririlor internaţionaliste, pentru a demonstra că popoarele pot rezista şi pot fi purtătoarele principiilor celor mai sacre ale societăţii umane.  Altfel, imperiul va distruge civilizaţia şi însăşi specia umană. 

FIDEL CASTRO RUZ

5 august 2009

August 17, 2009 Posted by | Diplomacy, Ecology, Economy, Foreign policy, History, Informations, International Relation, Latin America, Leaders, Mass media, News, Open Letter, Politics, United States | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Leave a comment