Hanatul Kazah – o creație măreață a civilizației nomade de Daulet Batrashev, Ambasadorul Kazahstanului in Romania

Discursul

Excelenţei Sale Domnului Daulet Batrashev,

Ambasadorul Extraordinar şi Plenipotenţiar al Kazahstanului in Romania

In cadrul Conferinței dedicate aniversării a 550 de ani de la înființarea Hanatului Kazah 

 

Sultanii Zhanibek si Kerey sunt fondatorii Hanatului Kazah in Taraz in 1465

6 octombrie 2015

Târgoviște

 

Excelenţele Voastre!

Stimați prieteni!

 

Acesta este un an simbolic pentru toți concetățenii mei.

Acum exact 550 de ani în centrul continentului eurasiatic, strămoșii noștri au întemeiat Hanatul Kazah – o creație măreață a civilizației nomade.

Acesta a fost punctul de plecare în atingerea independenţei, un drum parcurs de secole de poporul nostru, care și-a găsit expresia cea mai deplină în țară modernă numita Kazahstan.

Așa cum a declarat seful statului Nursultan Nazarbaev: „In evaluarea istoriei kazahe, trebuie sa renunțam la nenumăratele stereotipuri, iar în schimb să înțelegem corect ce aspecte ale societății tradiționale kazahe s-au „imprimat” in ADN-ul națiunii noastre moderne.”

Această perioadă a istoriei țării noastre, ce a durat secole, a pus bazele nu doar a statului nostru modern, dar, de asemenea, a definit politica noastră externa echilibrata (multi-vector).

Bineînțeles ca Hanatul Kazah nu este primul capitol din istoria poporului kazah.

Acesta fiind succesorul marilor imperii ale stepei – Hanatul turcic (din secolele 6-8) și Eke Mongol Ulus (Imperiul Mongol al lui Genghis Khan).

Cu toate acestea, originile și amprentele lor pot fi regăsite cu mult timp înainte.

Istoria antică a zonei de stepă eurasiatică este în primul rând o istorie a triburilor nomade militante.

Pe teritoriul actualului Kazahstan locuiau triburi iraniene și turcice: sciți, kangli, usuni și huni.

Drumul Matasii trecea prin inima Hanatului Kazah

Aceste grupuri etnice trebuiau sa facă față bătăliilor necontenite, sa stabilească relații diplomatice, sa încheie acorduri comerciale, sa creeze alianțe politice și militare, pentru a-si extinde în permanenţă aria de interes către noi teritorii ce vor forma statul kazah de azi.

Chiar și în a doua jumătate a secolului al 5-lea î.Hr. autorul grec Herodot, cunoscut sub numele „părintele istoriei”, a descris marea țara din est – Sciția, care era, de asemenea, cunoscuta sub numele de „țara sacanilor”.

Sursele persane antice plasează sacanii, populația Marii stepe, la nord de râurile Amudaria şi Sirdaria.

Civilizația Saka la vest intra în contact cu grecii antici, iar la est cu chinezii.

La sud, statul scitic nomad Turan învecina cu Iran, populata de indo-arieni.

Aceasta era acea epocă când se forma Drumul mătăsii – artera comercială care lega primele civilizații ale Estului și Vestului.

De asemenea, poate fi urmărita dezvoltarea primelor formațiuni politice pe teritoriul actual al Kazahstanului.

 Unii istorici citează cartea sfântă a zoroastrismului Avesta pentru a face referire la un stat numit Kanga situat pe malul râului Sirdaria in jurul  secolelor secolele 7 și 6 i.Hr.

Potrivit documentului antic chinez, Cartea dinastiei Han, aproximativ aceleași teritorii erau ocupate în secolul 2 î.Hr. de către statul Kangui.

Un succesor al tradițiilor politice ale triburilor Saka, care ocupa teritoriile sud-estice ale Kazahstanului modern și nordice ale Kîrgîzstanului modern, era statul Usun.

Formarea marelui imperiu al hunilor a reprezentat o noua etapa în ceea ce privește dezvoltarea etnica, culturala și politica a oamenilor ce populau aceste locuri.

La mijlocul secolului al 6-lea, un rol decisiv în dezvoltarea limbii, culturii și viziunii asupra lumii a triburilor care locuiau pe teritoriul Kazahstanului modern a jucat Imperiul Turcic sau Hanatul Turcic (menționat in sursele scrise ca „Turkic El”), o mare putere de la începutul Evului Mediu.

 Primele Politici al kaganilor corespundea intereselor tuturor triburilor turcice in așa o măsura încât autoritatea lor sa extins rapid în partea de vest spre Marea Neagră și în est spre Marele Zid Chinezesc.

Presedintele Nursultan Nazarbayev-omul care a readus istoria si traditia in inima  stat kazah modern.

Bazându-se pe izvoarelor istorice de mare autoritate, președintele Nazarbayev a declarat: „Primul Imperiu turcic (552-603) a fost parte a unui sistem de relații politice și economice între Bizanț, Iran și China.

 În zilele sale de glorie, Imperiul turcic se întindea din Manciuria pana la Golful Kerci și de la Enisei pana la Amudaria. Prin urmare, Hanatele turcice stau la baza primului imperiu eurasiatic”.

Potrivit atât istoricilor medievali, cat și celor moderni, statele turcice erau succesorii direcți ale Imperiului Hun.

Turcii, bazându-se pe realizările națiunilor din vest si din est, au creat o cultură distinctă cu propriul său sistem de scriere, așa-numitul alfabet runic Orhon-Enisei.

Fiind la intersecția dintre mai multe religii, cum ar fi tengriismul, creștinismul și budismul, Hanatul turcic a jucat de asemenea un rol important în dezvoltarea lor ulterioară.

În urma destrămării Hanatului turcic, una după alta au apărut noi formațiuni etno-politice pe baza triburilor turcice.

În apropiere de râul Irtâș, la sfârșitul secolului 8 a apărut statul Kimaks.

Se considera ca principalul motiv pentru care acest stat s-a destrămat este un val puternic de migrație de la răsărit, iar la mijlocul secolului al 9-lea si-a început ascensiunea Kipchak.

În cele din urmă ei au ocupat o mare parte din marea stepa eurasiatica, hotarele sale întinzându-se de la Irtâș pana in vest la gura Dunării, întregul teritoriu fiind menționat in sursele în limbile arabă și persană din acea perioadă ca Desht-i Kypchak (sau Stepa Kipceak).

În surse rusești, grupul turcilor kipceak erau numiți Polovți, iar in cele europene Cumani sau Huni.

În secolele 12 și 13 din Stepa Kipceak au migrat mase mari de populație.

Ambasadorul Kazahstanului -Daulet Batrashev prezinta un extins raport istoric despre importanta si semnificatia celor 550 de ani de istorie a Kazahstanului.

Confederația Kipceak ara alcătuita dintr-un rând de clanuri și triburi, reuniți datorita unor factori economici și militari din care treptat a apărut unitatea culturală și lingvistică a poporului.

În secolul 13, entitățile politice eurasiatice au suferit o transformare fundamentală a valorilor politice și culturale, a componentelor economice și etnice, ca rezultat al unificării tuturor popoarelor nomade din Asia Centrală sub aripa Imperiului Mongol sau Hoardei conduse de Genghis Han.

Aceasta a apărut ca urmare a consiliul adunării generalilor Kurultai (consiliul bătrânilor) din 1206.

Renumitul istoric rus de la începutul secolului 20 si mare cunoscător al Asiei Centrale Vasili Bartold sublinia legăturile profunde dintre Hanatul turcic și Imperiul lui Genghis Khan.

Potrivit istoricului, triburile predominant vorbitoare de limbi turcice, fiind intr-un număr mare, au asimilat treptat grupul de bază de războinici vorbitori de mongolă, în părțile centrale ale câmpiei eurasiatice pentru a forma noi entități statale în Marea Stepa.

Un alt eveniment reper pentru viitorul Hanat kazah a fost destrămarea imperiului lui Genghis Khan în mai multe state informale.

Dintre acestea, poate cea mai mare a fost Hoarda de Aur (Altyn Orda) condusa de către urmașii celui mai mare fiu al lui Genghis Khan Juchi.

Hoarda de Aur a fost primul stat centralizat în perioada post-mongola, care a inclus cea mai mare parte a teritoriului Kazahstanului actual.

Inițial parte a Imperiului Mongol, a fost sub controlul nepotul lui Genghis Khan, Batu (1242-1256), care, în esență, era un conducător independent.

Principiile cheie ale statalității nomazilor, care au stat la baza Hoardei de Aur, au fost relevante pentru mai multe alte entități politice, care s-au format pe baza Imperiului lui Genghis Khan în Marea Stepa inclusiv Hoarda Alba, Hanatul de Abul Khair, Mogulistan, și în cele din urmă, Hanatul kazah.

Spre deosebire de epoca anterioară, fiecare dintre aceste formațiuni a avut o serie de caracteristici specifice importante, deoarece acestea au apărut în mare parte sau exclusiv pe teritoriul Kazahstanului modern.

Ele au avut structuri politice similare, iar dezvoltarea lor economică și culturală au prezentat asemănări izbitoare.

În plus, ele au avut origini dinastice comune, împărtășind tradiții lăsate drept moștenire de Genghis Khan și urmașii lui, deținând astfel dreptul exclusiv al autorității.

Într-un context istoric mai larg, civilizația remarcabilă a Marii stepe eurasiatice în perioada medievală a lăsat amprenta asupra dezvoltării multor dintre vecinii săi, inclusiv Iran, China, India, Bizanț, Rusia și țările din Europa de Est.

Aceasta a stat la baza civilizației nomade devenind ulterior primul stat formalizat al poporului kazah, apărut ca rezultat a celor mai bune tradiții și realizări in ceea ce privește dezvoltare politică, economică, socială și culturală a popoarelor care locuiau pe teritoriul Kazahstanului de astăzi.

Noul stat – Hanatul kazah – a consolidat apariția unei entități politice noi și până în prezent necunoscuta pe arena politica a secolului 15.

Istoricul din Asia Centrală Mirza Mohammed Haydar Dulati din secolul 16 notifica că Hanatul kazah a fost format în toamna anului 1465, în văile râurilor Chu și Talas, în regiunea actuala Jambâl în sudul și sud-estul Kazahstanului.

Acest lucru a urmat după o migrare numeroasa a triburilor conduse de sultanii Kerei și Janibek care s-au răzvrătit împotriva conducerii despotice a Hanatului Abul Khair din ramura dinastiei rivale a Șaibanizilor.

Caderea Shaibanizilor a deschis drumul spre constituirea hanatului kazah si spre trei secole de stabilitate in Asia Centrala, sub semnul puterii kazahe.

Odată cu consolidarea noului stat, un sistem centralizat a autorității politice a fost stabilit în Marea Stepă.

Puterea legislativă și executivă su-a concentrat în mâinile unui conducător suprem – Hanul, care deținea si funcția de comandant militar.

Puterea executivă și legislativă ale Hanului erau reglementate de acte legislative ale kazahilor cum ar fi QASYM KHANNYN QASQA ZHOLY (Codul Hanului Kasâm), ESIM KHANNYN ESKI ZHOLY (Codul Hanului Esim) și ZHETI ZHARGY (Șapte Legi).

Acestea au fost documente oficiale care reglementau politica publică și funcționarea societății, în general.

La rândul său, aceste legi erau bazate pe obiceiurile și tradițiile vechi de sute de ani ale poporului.

Aceste coduri stabileau reguli legate administrația publică a statului kazah și au definit conceptul de „Stepa Democrației”.

Societatea kazaha avea dreptul de a se implica activ in problemele complexe ale politicii interne și externe prin alegerea judecătorilor – BIYS, care reprezentau interesele oamenilor.

Un rol deosebit in consolidarea Hanatului kazah, promovarea ideii de unitate si de răspândire a mesajului de popor ca un tot întreg au jucat liderii spirituali, povestitorii jârau (ZHYRAUS) si acânii (AKYNS), precum si muzicienii cuișî (KUISHI).

Prin activitatea lor, ei puteau pune in discuție subiecte cum ar fi puterea și responsabilitatea Hanului, Biys-ilor, și cavalerilor (BATYRS) cu scopul de a asigura independența oamenilor.

De asemenea, ei au atras atenția asupra importanței politicii externe și relațiilor internaționale, precum și educarea tinerei generații.

Înființat în 1465, Hanatul kazah a evoluat timp de peste două secole și jumătate. Politicile sale in domeniul economic, politic și cultural erau in dezvoltare si perfecționare continua.

Schimbările implementate în timp util au ajutat la consolidarea spiritului național al poporului kazah.

În secolul al 16-lea, in mare, Hanatul kazah era deja cunoscut de toata Eurasia.

Potrivit renumiților savanți ruși Vladimir Dahl și Nikolay Baskakov, numele etnic „kazah” are origini turcice.

În surse turcice vechi conceptul de „qazaqlyq” era folosit ca un simbol al libertății și modului liber de viață.

După cum menționa Baskakov, toate interpretările ale cuvântului „kazah” sunt legate între ele și au rădăcini comune, însemnând o „persoană independentă”.

Savantul notifica ca „aceeași semnificație este asociată cu numele naționalității turcice – kazahii – și înseamnă nomad liber și independent”.

O sursa de la începutul secolului al 16-lea, cunoscuta sub numele „Badai Al-wakai” o lucrare a autorului Zayn ad-Din Vasifi marca teritoriile conduse de Hanul Kazah ca fiind „Kazahstan”.

Harta trasata in 1562 pe baza informațiilor colectate de călătorul și diplomatul englez Anthony Jenkinson, trimis la Moscova de către regina Maria a Angliei, și mai târziu de Elisabeta I, numea vastul teritoriu între „Tașkent”, în partea de sud și „Siberia”, în partea de nord, ca fiind „Cassackia”.

Cea mai mare greutate politică și extindere teritorială, Hanatul kazah a obținut pe timpul domniei Hanului Kasâm care a domnit între 1511 și 1523 și ulterior a Hanului Haknazar, care a domnit între 1538 și 1580.

În aceasta perioadă, hanii kazahi au urmărit o politica internă și externă activă si independentă.

Hanii conduceau ținuturile dintre Marea Caspică pana la Munții Altai, o zonă destul de asemănătoare în forma sa cu granițele actuale ale Kazahstanului.

Deja în această perioadă, politica externă era determinată de mai multe direcții importante, mai mulți vectori politici, care si-au găsit continuarea si dezvoltarea ulterior.

Aceasta era perioada, când, de exemplu, au fost stabilite relațiile diplomatice timpurii cu Rusia.

Astfel, în secolul al 17-lea, procesul de formare a unei singure națiuni, în mare, s-a finalizat.

Ca urmare, sub aripa Hanatului kazah toate triburile turcice și altele din Asia Centrală s-au consolidat într-o entitate cunoscută sub numele de kazahi.

Au fost stabilite tradiții etnice, obiceiuri, religie comună, limba și cultura.

Conducătorii Hanatului kazah și oamenii de rând au luptat din greu pentru a păstra integritatea teritoriului lor național.

Doar prin unitate, poporul kazah putea face fata agresiunilor externe, conflictelor civile și tendințelor separatiste ale unor conducători.

Nu trebuie să uităm nici diplomația Stepei care a funcționat cu succes pe teritoriile vaste din Eurasia.

Hanatul Kazah s-a format treptat, dar ca o forță independentă în relațiile internaționale.

Conducătorii statului Kazah abordau in politica externa si activitatea diplomatica un set de norme bazat pe experiența lor practica de negociere cu reprezentanții altor state.

Numai o națiune pașnica, ce respecta principiile bunei vecinătăți și practica toleranța, putea sa-si protejeze teritoriul vast, arta diplomației fiind cheia succesului.

Acestea au devenit principiile unei politici multi-vector – echilibrul și pragmatismul diplomației kazahe contemporane.

Cu toate acestea, dezvoltarea Hanatului kazah a fost împiedicata de o serie de factori negativi.

În special, forțele militare au fost epuizate, ca urmare a războaielor sângeroase defensive din secolele 17 si 18 împotriva puternicului imperiu nomad al Jungarilor și extinderea în paralel a unei noi puteri dominante în Eurasia – Imperiul Rus.

În cele din urmă Imperiul Rus a fost acela care a înglobat teritoriile Hanatului kazah – parțial în mod voluntar, parțial cuceriți de forțele militare europene, timp de 130 de ani între 1731 și 1865.

Apoi a urmat o perioada controversata, cu toate că nu era in totalitate negativă, fiind o etapa de dezvoltare sub conducerea țarilor ruși.

La începutul secolului 20, atunci când Rusia se confrunta cu un val de activism democratic revoluționar, noile generații de intelectuali din Kazahstan au considerat ca aceste evenimente pot fi un nou impuls pentru statalitatea kazahă.

Acest lucru a dus la formarea guvernului de scurtă durată Alaș Orda (ALASH ORDA), Alaș fiind un sinonim al cuvântului kazah.

Congresul general al kazahilor a avut loc în orașul Orenburg în 1917, iar ca rezultat s-a luat decizia creării unei autonomii teritoriale și naționale „Alaș” formata dintr-un număr de regiuni populate de kazahi.

Puterea executiva aparținea Consiliului Național temporar al lui Alaș Orda, care era format din 25 de membri și era condus de omul de stat eminent, politician liberal, și adevărat patriot Alihan Bukeihanov.

Evaluând importanta acestor evenimente, președintele Nursultan Nazarbayev, în cartea sa „În fluxul istoriei”, a menționat că, prin guvernul Alaș Orda: „Națiunea kazahă obținut o șansă reală de a-si atinge obiectivul său principal – acela de a recrea o statalitate națională.

Cu toate acestea, dezvoltarea pașnică a evenimentelor a fost întreruptă de o nouă criză în societatea rusă, care a dus la instaurarea dictaturii partidului bolșevic”.

Totuși, aceste noi realități socio-politice i-au oferit Kazahstanului șansa de a redobândi unele aspecte ce reprezintă o națiune.

Evenimentele de cumpăna în acest proces au fost crearea Republicii Autonome Sovietice Kazahstan în 1920 și a Republicii Sovietice Socialiste Kazahstan în 1936.

Cu toate acestea, adevărul este că statalitatea kazaha autonoma exista doar in mod formal.

În realitate, era vorba de o suveranitate limitată și o dependență semnificativă fata de autoritățile centrale, la început de Republica Sovietică Socialistă Federativă Rusă, ulterior de liderii Uniunii Sovietice.

Lucrurile s-au schimbat odată cu independenta Kazahstanului câștigata în 1991, aceasta fiind o noua etapa in istoria formarii statalității kazahe.

Acest eveniment a avut o contribuție majora in dezvoltarea dinamică a vieții politice, economice, sociale și culturale.

Oamenii din întreaga lume apreciază succesele atinse de poporul kazah in aceasta perioada.

Printre realizări putem aminti mutarea capitalei Kazahstanului, găzduirea Summit-ului OSCE de la Astana și Congresul al liderilor lumii și religiilor tradiționale, succesul echipei naționale la Olimpiada din Londra din 2012, și câștigarea dreptului de a găzdui EXPO 2017 in Astana.

În discursul sau către națiune din 2012, președintele Nazarbayev a stabilit strategia de dezvoltare a țării noastre până în 2050 care se bazează pe toate realizările de pana acum.

Acesta este motivul pentru care 550 de ani de la formarea primului stat național al kazahilor este atât de important pentru țara și poporul nostru.

În septembrie, a avut loc celebrarea acestui eveniment de răscruce din istoria noastră la care a participat președintele Kazahstanului și numeroși invitați străini.

Acest eveniment a coincis cu o conferință internațională majoră, care va reuni oamenii de știință din întreaga lume, care studiază îndeaproape istoria Hanatului kazah.

Orasul Taraz-capitala Hanatului Kazah (reconstructie)

În octombrie, orașul antic Taraz în partea de sud a țării va găzdui alte festivități dedicate acestei sărbători.

Taraz este capitala regiunii în care a avut loc evenimentele ce au pus bazele Hanatului kazah.

Aici pe 8 octombrie, Kazahstan va organiza o sărbătoare mare in aer liber pentru a recrea atmosfera acelor evenimente istorice care au avut loc în urmă cu 550 de ani.

Excelențele Voastre, Doamnelor și Domnilor,

 

Vă mulțumesc pentru atenția oferita încercării mele de a explica importanța celebrării a 550 de ani de la formarea Hanatului kazah pentru națiunea noastră.

Cred că acest lucru va ajuta la îmbunătățirea înțelegerii istoriei și identității poporului Kazah.

Permiteți-mi sa-mi închei discursul care a fost mai lung ca de obicei.

Vă mulțumesc pentru atenție. Voi fi încântat să răspund la orice întrebări și să aud opiniile și comentariile dumneavoastră cu privire la cele prezentate de mine.