Centrul Diplomatic/Diplomatic Center

Centrul de Studii Politice si Diplomatie/ Center for Political Science and Diplomacy

THE SYRIAN REVELATION by Vlad Hogea, vicepresident of Romanian Conservative Party

THE   SYRIAN   REVELATION

Vlad Hogea

I spent a week in Syria, with a media delegation chaired by Professor Anton Caragea, director at the Institute for Political Science and International Affairs. Our visit was made possible through the kindness of the Ambassador of the Arabic Republic of Syria in Romania, his Excellency Walid Othman.
I knew some things about that part of the Levant especially that the Romanian-Syrian links have been extremely tight over the last 40 years: do not forget that 35.000 Syrians (3 of them – are being ministers in office in the Damascus Government along with many other officials!) studied at the universities in our country. Some of them got married with Romanian women and formed mixed families. Thousands of companies in Romania are owned by Syrian citizens. The Romanians built refineries and other important landmarks in Syria.  So we have in common things linked to our recent past, to continuous present and consequently there are the premises for a good cooperation in the future.
 I set out this journey hopping that Syria is a country to be discovered and I came back with the satisfaction of a true revelation. None of the stereotypes promoted by some journalists having the wrong information or bad intentions is valid. On the contrary, I have gladly traveled across a wonderful country from all the points of view. Syria has a long and glorious history (don’t forget that Damascus is the oldest capital in the world, and it remained like this until these very days) but it is also opened to the new and to the modern civilization (this is to be seen even in its infrastructure) in the context of political stability honorably represented by the President Bashar al Asad (the son and the spiritual heir of Hafes al Asad), the BAAS party and the National Progressive Front.
I saw the place where Saul of Tarsus got the message from God on the road to Damascus and became a Christian, being later known as Saint Paul. I entered the Umayyad Mosque (where lies the head of Saint John the Baptist also honored by the Islamic religion). I touched the Tomb of Saladin (the famous conqueror of Jerusalem and unifier of the Arabic tribes), but we didn’t miss the monasteries built to honor Saint Takla and Saint Serge and Bacchus (no connection with the god of wine). I visited the Azem palace, the Alep and Crac de Chevaliers fortress, the ancient vestiges from Ugarit, the magnificent area of Latakia, the Roman Amphitheatre from Bosra (much better preserved than the Colosseum in Rome) – the city where Mohammad met a Christian monk who told him that he would be the great prophet of a new religion. I went to Golan Heights, at Quneitra, the city completely destroyed (according to the conclusions of the international commission) by the Israeli troops in 1973 between the moment of signing the armistice and that of the partial retreat. Of course the official meetings at the ministerial and political level offered us the privilege to find out many interesting things about today’s realities and about Syria’s role as “part of the solution not of the problem in the region” (as stated by the president of the country).
We were welcomed and well treated everywhere. It’s a real friendship widely expressed by the Syrians. A friendship built and consolidated during decades of mutual trust, a friendship that nobody has the right to ignore or to denigrate.

July 25, 2009 Posted by | Economy, Environment, Foreign policy, History, Informations, International Relation, Leaders, Mass media, News, Politics, Religion, Tourism, Travel | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Leave a comment

Revelaţia siriană de Vlad Hogea, vicepresedintele Partidului Conservator

Revelaţia siriană de Vlad Hogea

Vlad Hogea

Am fost o săptămână în Siria, într-o delegaţie condusă de profesorul Anton Caragea, vizita noastră a fost posibilă prin amabilitatea ambasadorului Republicii Arabe Siriene în România, Excelenţa Sa Walid Othman, iar ideea s-a dovedit salutară. Ştiam unele lucruri despre acea parte a Levantului, mai ales că legăturile româno-siriene au fost, în ultimele 4 decenii, extrem de solide: să nu uităm că 35.000 de sirieni (dintre care 3 actuali miniştri ai Guvernului de la Damasc şi numeroşi alţi demnitari!) au studiat în universităţile din ţara noastră, unii dintre ei căsătorindu-se cu românce şi întemeind, astfel, familii mixte. Mii de societăţi comerciale de pe teritoriul României aparţin unor cetăţeni sirieni. Românii au construit în Siria rafinării şi alte obiective importante. Aşadar, avem în comun elemente care ţin de trecutul recent, de prezentul continuu şi, în consecinţă, există premizele unei strânse colaborări şi pe viitor.

Am plecat cu speranţa că Siria este o ţară de descoperit şi m-am întors cu bucuria unei adevărate revelaţii. Niciunul dintre stereotipurile colportate în anii din urmă de anumiţi jurnalişti rău-informaţi sau rău-intenţionaţi nu stă în picioare. Ba dimpotrivă, am străbătut cu plăcere, de la miazănoapte la miazăzi şi de la răsărit la apus, o ţară superbă din toate punctele de vedere. Siria păstrează urmele unei istorii îndelungate şi glorioase (să nu uităm că Damascul este cea mai veche capitală din lume, păstrându-şi acest statut din antichitate până în zilele noastre), dar face loc şi modernizării civilizaţionale (vizibilă inclusiv prin infrastructură), în contextul unei stabilităţi politice ai căror piloni sunt preşedintele Bashar Al Asad (fiul şi purtătorul moştenirii spirituale a lui Hafez Al Asad), partidul BAAS şi Frontul Naţional Progresist.

Am văzut locul unde Saul din Tars a primit, pe drumul Damascului, mesajul Domnului şi s-a întors cu faţa către creştinism, rămânând în istorie ca Sf. Pavel. Am intrat în Moscheea Omeiazilor (unde se află şi capul Sf. Ioan Botezătorul, cinstit şi de către religia islamică). Am atins mormântul lui Saladin (faimosul cuceritor al Ierusalimului şi unificator al triburilor arabe), dar nu ne-au scăpat nici mănăstirile ridicate în memoria Sfintei Tecla şi a Sfinţilor Sergiu şi Bacchus (nici o conexiune cu zeul vinului!). Am vizitat Palatul Azem, fortăreţele din Alep şi Crac des Chevaliers, vestigiile multimilenare de la Ugarit, magnifica zonă a Latakiei, amfiteatrul roman de la Bosra (mult mai bine păstrat decât Colosseumul din Roma!) – oraşul unde Mahomed s-a întâlnit cu un călugăr creştin care i-a prevestit că va fi marele profet al unei noi religii. Am mers şi în regiunea Golan, la Quneitra, oraşul distrus bucată cu bucată (conform concluziilor comisiei internaţionale) de către trupele israeliene, în 1973, între momentul încheierii armistiţiului şi cel al retragerii parţiale. Desigur, întâlnirile oficiale la nivel ministerial şi politic ne-au oferit privilegiul să aflăm multe lucruri interesante despre realităţile de azi şi despre rolul Siriei ca „parte a soluţiei şi nu parte a problemei din regiune” (cum remarca preşedintele ţării). Pretutindeni am fost întâmpinaţi şi trataţi cu prietenie. O prietenie în care sirienii cred cu convingere. O prietenie construită şi consolidată în decenii de încredere reciprocă. O prietenie pe care nimeni nu are dreptul să o ignore sau să o calce în picioare.

VLAD HOGEA

June 2, 2009 Posted by | Ecology, Economy, Environment, Foreign policy, History, Informations, Mass media, News, Politics, Religion, Tourism, Travel | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Leave a comment