AMBASADORUL KAZAHSTANULUI-OASPETE DE MARCA LA INDAGRA 2014
In data de 1 noiembrie 2014, Profesor. Dr. Anton Caragea, Presedintele Director General al Institutului de Relatii Internationale si Cooperare Economica a efectuat o vizita de informare la Expozitia de produse agricole: INDAGRA 2014.
Profesor Dr. Anton Caragea si Ambasadorul Kazahstanului-Daulet Batrashev inspecteaza masinile agricole de la INDAGRA
Anul acesta a insemnat un plus de prestigiu si reprezentativitate pentru expozitia INDAGRA, a declarat Prof. Dr. Anton Caragea, vizibil incantat de prezenta la aceasta editie a peste 22 de tari printre care: Austria, Belgia, Bulgaria, China, Coreea (Sud), Danemarca, Franta, Germania, Grecia, India, Italia, Lituania, Luxembourg, Marea Britanie, Moldova, Olanda, Polonia, Romania, Serbia, Spania, Turcia, Ungaria etc.
In plus pentru a putea admira realizarile sectorului agricol romanesc, in cadrul vizitei Prof. Dr. Anton Caragea l-a invitat si pe Ambasadorul Kazahstanului-Daulet Batrashev.
Kazahstanul are cel mai mare potential agricol dintre tarile Asiei Centrale si poate beneficia de experienta romaneasca in domeniu, de produsele din Romania, de tehnologia agricola de varf din tara noastra si niciun alt loc nu ilustreaza mai clar enormul potential al Romaniei in acest domeniu decat INDAGRA, a declarat Prof. Dr. Anton Caragea.
Degustarea Vinului Diplomatilor-foto ( de la dreapta la stanga): Ambasadorul Kazahstanului-Daulet Batrashev, Prof.Dr. Anton Caragea PDG-IRICE,D-na Ileana Tudor-director CASA PANCIU, degustator CASA PANCIU si Marian Nistor-devoltator HORECA.
Vizita a inceput cu deplasarea la standul Casei Panciu- partenerul diplomatic oficial si creatoarea Vinului Diplomatilor pentru 2014-cel mai bun vin al Romaniei.
La standul Casa Panciu, Prof. Dr. Anton Caragea si delegatia sa au putut gusta noutatile de marca ale productiei de vinuri a anului 2014 precum: sortimentele Chardonnay ( sec), Cabernet Sauvignon vinificat în alb (sec) – vedeta gamei, Aligote ( demisec), Şarba (demisec), Rose din Cabernet Sauvignon) – sec, Cabernet Sauvignon & Feteasca Neagra 2012 (sec), precum si Feteasca Neagra 2013.
Ambasadorul Kazahstanului a degustat creatiile de marca ale Casei Panciu, fiind extrem de incantat de savoarea, gustul persistent si aroma vinului din Vrancea, ce depaseste vinuri renumite din Italia si din Franta si trebuie prezentate pe piata din Kazahstan, unde vor cuceri cunoscatorii si iubitorii de bauturi fine si de calitate.
Vizita a continuat apoi la standurile micilor producatori din zona Ardealului si la crescatorii de cai de rasa din zona Sibiului, unde Prof. Dr. Anton Caragea a admirat exemplarele cabaline deosebite si unde Ambasadorul Kazahstanului a regasit valori traditionale legate de cultura cailor si apoi o vizita la stana de oi din Marginimea Sibiului, care a uimit pe toti cei prezenti prin frumusetea exemplarelor si tehnologia traditionala de fabricatie a branzeturilor specifice.
Prof.Dr. Anton Caragea PDG-IRICE admira caii prezentati la expozitie.
INDAGRA 2014 a reprezentat o perfecta ocazie pentru diplomatia romanesca de a prezenta, pentru intreaga lume, inalta calitate a produselor agricole din tara noastra. In special retetele traditionale, ce fac din produsele romanesti adevarate etaloane de gust si perfecta calitate, relevante pentru export.
Exceptionalul vin romanesc de la Casa Panciu, a cucerit deja intreaga lume, iar acum este timpul si pentru alte produse agricole sa fie cunoscute si sa reprezinte tara noastra in intreaga lume, a concluzionat Presedintele Director-General al Institutului de Relatii Internationale si Cooperare Economica.
KAZAHSTAN : 20 DE ANI DE MIRACOL ECONOMIC SI PROSPERITATE
KAZAHSTAN : 20 DE ANI DE MIRACOL ECONOMIC SI PROSPERITATE de prof.dr.Anton Caragea
Astăzi, într-o lume bântuită de spectrul crizei economice, obişnuită cu eufemismul creşterii negative, cu spectrul reducerii investiţiilor şi al şomajului, modelul economic kazah pare impresionant.
În anii cei mai grei ai crizei, economia kazahă a continuat să crească cu un ritm mediu de 3% anual, a continuat să producă locuri de muncă şi prosperitate, ajungând la un vârf de competitivitate în regiunea Asiei Centrale.
Care este secretul acestei dezvoltări? Un răspuns simplist ar fi bogăţia în rezerve naturale de gaz şi petrol a Kazahstanului, dar acest răspuns este incomplet şi ne duce pe o pantă greşită.
Zeci de alte ţări se bucură de aşa zisa mană petrolieră şi gaziferă fără ca aceste atuuri să modifice tabloul unor economii slabe, sărace şi bântuite de corupţie. Modelul kazah se bazează în mod clar pe alte elemente suplimentare.
Kazahstan: o economie bazată pe export
În 1991, când Kazahstanul pornea pe drumul independenţei, rezervele sale de petrol şi gaze erau incomplet exploatate, liniile de export petrolier şi de gaze erau îndreptate doar spre economia rusă, care nu mai putea plăti aceste influxuri energetice, iar ţara era chiar in incapacitate de a-şi asigura necesarul energetic propriu, cu atât mai puţin să devină un jucător pe piaţa mondială a petrolului şi a gazelor.
Anumiţi experţi credeau că marile rezerve energetice ale Kazahstanului vor rămâne neexploatate, din lipsă de capital, tehnologie şi expertiză.
În doar 20 de ani, Kazahstanul a ştiut să îşi diversifice reţeaua de parteneri şi să devină un jucător energetic complex, care asigură dezvoltarea puterii economice chineze, plus necesarul de energie al Uniunii Europene şi al economiei ruseşti, având în acelaşi timp deschise coridoare energetice spre Golful Persic şi spre Marea Mediterană.
Investiţiile în economia kazahă au depăşit 120 de miliarde de dolari în ultimii 20 de ani, iar rezervele valutare ale ţării au trecut de 60 de miliarde de dolari.
Explicaţiile acestui miracol economic sunt nenumărate: un climat investiţional deschis, sprijin acordat investitorilor strategici, sprijin acordat investitorilor kazahi, diversificarea partenerilor externi pentru a obţine un preţ cât mai bun pentru materiile prime exportate de Kazahastan.
Dezvoltare bazată pe investiţiile de stat
Kazahstanul a înţeles rapid un adevăr al economiilor dezvoltate: nu se poate fără un sprijin al statului faţă de activitatea economică și fără preluarea de către stat a unor cheltuieli de dezvoltare şi cercetare ce nu pot fi suportate de către agenţii privaţi.
Aceeaşi necesitate sprijinului statului apare şi în cadrul investiţiilor în infrastructură, fără de care economia nu va fi nici dezvoltată, nici competitivă.
Ca atare, în aceşti 20 de ani investiţiile economice ale statului au ajuns la 30% din PIB, asigurând o rată de creştere economică de 8% înainte de criză şi de 3% în timpul crizei.
Astfel, economia kazahă oferă acum un portret complet diferit de a cel de acum 20 de ani: o economie modernă, competitivă, bazată pe export şi în continuă creştere şi care de acum se poate baza şi pe o piaţă internă de peste 16 milioane de locuitori şi cu un produs per capita de peste 9.000 de dolari.
Economia kazahă creşte în timp de criză
În timp ce economia mondială se restrânge şi cererea de materii prime stagnează sau scade, totuşi economia kazahă cunoaşte o creştere sănătoasă în ultimii ani. Misterul se explică simplu, un plan ambiţios de dezvoltare pe perioada 2010-2014 şi intitulat simplu şi clar Programul pentru dezvoltare industrială accelerată şi inovaţie.
Planul va creea, doar în 2011, peste 24.000 de noi locuri de muncă în 152 de noi întreprinderi ce vor fi înfiinţate şi va fi realizată o investiţie în economia productivă de peste 14% din PIB.
În total, pe parcursul programului vor fi finalizate 294 de proiecte industriale şi peste 207.000 de noi locuri de muncă vor fi create spre a moderniza economia kazahă, astfel încât somajul să nu depăşească 5%, asta în condiţiile în care populaţia va creşte cu încă 2 milioane de locuitori, de la 16 la 18 milioane, până în 2020.
Profesor dr. Anton Caragea vorbind la Universitatea Euro-Asiatica din Astana : Kazahstan si Uniunea Europeana
Totodată, planul nu se concentrează doar pe investiţiile în industrie. Agricultura este şi ea vizată, Kazahstanul, care a trecut deja de la stadiul de importator de alimente la cel de exportator, va trece acum la un export susţinut de produse animaliere pentru pieţele din Orientul Mijlociu.
Rolul statului, determinant
Statul nu s-a retras din economie, lăsând-o să lupte singură cu criza, ci a continut să susţină producția, apoi nu a investit resursele nici în consum, nici în susţinerea sectoarelor bancare, ci în susţinerea sectoarelor direct productive care menţin economia în funcțiune.
În final, statul kazah a înţeles ABC-ul economiei de piaţă keynesiene, anume că fără investiţii directe ale statului, nici o economie nu poate rezista şi a luat deciziile necesare impulsionând creşterea economică a Kazahstanului.
Investiţia în oameni și competitivitatea
Toate aceste eforturi nu ar fi avut acelaşi succes dacă statul kazah s-ar fi îndreptat doar spre un model economic de piaţă liberă, fără să fie interesat şi de latura socială, de investiţia în oameni. Economia nu poate funcţiona fără specialişti, fără cadre profesionalizate şi baza oricărei dezvoltări economice stă în oameni şi în pregătirea lor.
Ca atare, toate planurile economice din ultimii 20 de ani au pus la baza lor investiţia în sistemul universitar performant al Kazahstanului, parteneriate cu universităţile de top din lume, atragerea de cadre didactice prestigioase şi investiţia în baza materială, toate au asigurat Kazahstanului o dezvoltare rapidă în domeniu, ajungând pe locuri fruntaşe în topul cercetării şi inovaţiei-singura bază a competitivităţii economice.
Atenţia acordată cercetării s-a reflectat în atragerea de investiții străine, numai Statele Unite investind direct peste 5 miliarde de dolari doar în primele 6 luni ale lui 2010.
Alţi investitori de top, atraşi de climatul favorabil al Kazahstanului şi de potenţialul său uman sunt Olanda, Marea Britanie, Franţa şi Italia, iar ritmul investiţiilor străine a crescut în perioada crizei datorită poziţiei strategice a Kazahstanului, la răscrucea pieţelor în dezvoltare din India, China, Rusia şi Asia Centrală.
În plus, Kazahstanul a ştiut să se centreze în mijlocul unei uriaşe pieţe comune de peste 170 de milioane de locuitori şi cu o cotă de piaţă de 6.000 de miliarde de dolari, prin semnarea unui acord de anulare a barierelor vamale cu Rusia şi Belarus.
Toţi investitorii străini apreciază că principala raţiune a prezenţei lor în Kazahstan o reprezintă potenţialul uman formidabil al ţării, cu o rată a alfabetizării de peste 99.6% şi cu o rata a şcolarizării universitare de peste 53%.
Adunând la aceste argumente şi obişnuitele reduceri sau anulări de taxe, anularea taxelor pe terenuri şi investiţii şi venituri, toate acestea au creat imaginea unui paradis investiţional în Kazahstan, după cum scria Aset Issekeshev, Ministrul Noilor Tehnologii şi al Industriei din Kazahstan.
Drumul Mătăsii: varianta modernă
Toată lumea îşi aduce aminte de vestitul Drum al Mătăsii, care lega bogăţiile Asiei de pieţele dornice de mătase, aur şi mirodenii ale Europei. Astăzi când piaţa europeană doreşte cu aceeaşi pasiune gazul şi petrolul Asiei, un nou Drum al Mătăsii îşi deschide porţile şi trece bineînţeles pe teritoriul Kazahstanului, precum trecea şi acum 500 de ani.
Proiectul unui ambiţios Drum al Mătăsii, ce leagă Vestul Chinei cu Vestul Europei, este noul proiect ce pune Kazahstanul în centrul dezvoltării economice mondiale. Noul drum va pune laolaltă căi ferate, şosele largi, trenuri de mare viteză pentru marfă şi pasageri, containere de transport şi conducte de apă, gaze şi petrol.
În plus, drumul va avea noi ramificaţii spre Iran şi Turcia, alte doua pieţe în rapidă dezvoltare. Când drumul va fi complet, va lega bogatul potenţial economic al Chinei, cu resursele energetice ale Asiei Centrale şi Orientului Mijlociu cu piaţa dezvoltată a Europei Occidentale şi cu pieţe din Orientul Mijlociu şi Marea Mediterană.
Noul drum va măsura 8.455 de km şi va aduce în 10 zile orice produs şi călător de la Beijing la Sankt Petersburg şi în Vestul Europei, drumul de până acum, maritim, fiind de 36.300 de kilometri şi fiind acoperit în 45 de zile, deci o reducere drastică a timpului şi a parcursului, care este extrem de marcantă şi benefică pentru dezvoltarea economică a regiunilor traversate.
Noul drum va beneficia de peste 110 de milioane de tone de cargo şi va creşte la peste 500 de miloane în următorii 5 ani. Aceste investiţii în infrastructură şi în mijloacele de transport îşi vor face simţite efectele benefice asupra economiilor din China, Japonia, Coreea de Sud şi zona de est a Asiei.
Fezabilitatea proiectului a fost garantată de Banca Mondială, care a şi alocat 2 miliarde de dolari pentru proiect sponsorizând refacerea a peste 1.000 de kilometri de cale ferată, în timp ce Kazahstanul va aloca 15 miliarde pentru acest ambiţios proiect.
Studiile de fezabilitate vorbesc despre o rata a profitabilităţii de 30% anual, astfel încât în 3 ani sumele investite vor fi recuperate, iar alte peste 58 de proiecte de investiţii vor beneficia de aportul acestui plan.
Fără acest proiect Vestul Chinei ar rămâne o regiune nedezvoltată, ocolită de miracolul economic chinezesc prezent pe coasta Pacificului, la fel imensele rezerve de petrol, gaze şi materii prime ale Asiei Centrale ar rămâne prea scumpe şi depărtate de piaţa europeană, cea indiană şi cea mondială, blocând refacerea economiei internaționale.
În plus, economia europeană, ce rămâne în urma competitorilor americani şi asiatici, îşi poate regăsi suflul cu ajutorul rezervelor Asiei Centrale, iar în final o piaţă de 200 de miloane de locuitori ai Asiei Centrale şi Europei de Est devin parte a economiei mondiale.
Băncile kazahe pornesc la cucerirea pieţei islamice
În momentul în care sistemul bancar mondial începe să tremure din toate încheieturile, după 20 de ani de consolidare, sistemul bancar kazah porneşte la cucerirea pieţelor islamice. Sistemul bancar kazah este cunoscut pentru sănătatea sa, obţinută prin criterii de eficienţă foarte stricte şi prin controlul susţinut al activităţior bancare şi consolidat prin rezerve masive păstrate la banca centrală.
Acum Kazahstanul vrea să intre pe piaţa mondială a produselor bancare pe uşa bancilor islamice. Aşa cum se ştie sistemul financiar mondial este constituit din sistemul bancar tradiţional, ce ocupă 65% din piaţă şi o zonă de 35 % ocupată de sistemul bancar islamic, sistem ce menţine o anumită structură conformă principiilor islamice.
Această zonă doreşte Kazahstanul să o cucerească, cu obiectiv anul 2020, an în care Kazahstanul trebuie să devină lider al sistemului bancar islamic.
Aceast obiectiv va fi obţinut prin finanţarea de către Kazahstan a proiectelor centrate pe transport, căi ferate şi sosele şi pe zona energiilor alternative şi în general numai în proiecte economice pe termen lung.
Unul din aceste proiecte îl constituie primul autobahn din Asia Centrală, cu un cost estimat de 762 de milioane de dolari şi cu o lungime de 220 de kilometri şi care va permite o viteză medie de 140 de kilometri pe oră.
Proiectul dezvoltării sistemului bancar kazah, ca un sistem bancar regional şi apoi ca un sistem bancar mondial este unul ambiţios şi are toate şansele să reuşească într-o lume ce încearcă să îşi revină după şocul crizei şi care are nevoie urgentă de finanţare masivă şi flexibilă.
Decizia strategică de a intra pe piața creditelor şi a proiectelor pe termen lung este una extrem de eficientă în condiţiile în care celelalte ţări au ieşit de pe aceasta piaţă tocmai datorită riscurilor ridicate prevăzute în termen de criză.
Lecţii ale Kazahstanului
Care sunt lecţiile pe care economia kazahă le oferă lumii ce încearcă să iasă din criză? În primul rând că nu există dezvoltare fără un puternic sector de stat şi fără un sprijin investiţional al statului pentru sectoare econmice nevralgice, ce au nevoie de investiţii majore şi susţinute, imposibil de efectuat de firme private.
Apoi, nicio dezvoltare economică nu este posibilă fără o dezvoltare umană: fără investiţii în sistemul educaţional, în sistemul medical şi în cel social, nu va exista nici impulsul de muncă şi nici productivitatea necesară unei dezvoltări economice.
Prin urmare, fără proiecte de infrastructură ambiţioase şi fără racordarea la economia mondială, nici o ţară nu se poate dezvolta şi nu îşi poate valorifica potenţialul.
IN SIRIA NU EXISTA NICIO REVOLUTIE. DOAR UN PLAN DE DISTRUGERE A TARII
Mai multe instituţii de presă au divulgat detaliile unui plan extrem de bine alcătuit despre care spun că este gândit de Bandar Bin Sultan împreună cu fostul ambasador american în Liban, Jeffrey Feltman. Scopul, după cum declară aceleaşi surse, este acela de “a înlătura regimul din Siria şi a transforma ţara astfel încât să se întoarcă la stadiul epocii de piatră”.
Planul detaliat, aşa cum a fost el alcătuit de Bandar Bin Sultan şi de prietenul său Jeffrey Feltman în anul 2008 şi care prevedea o finanţare de două miliarde de dolari, se compune din mai multe capitole şi are detalii foarte precise, care corespund în mare măsură cu tensiunile care s-au întâmplat în Daraa în ultima perioadă.
Armament si harti folosite de teroristi pentru a ataca populatia civila si militarii sirieni
Planul se bazează pe dorinţa legitimă a poporului de a avea libertate, demnitate, de a opri corupţia şi pe transformarea acestei dorinţe fireşti într-o revluţie împotriva regimului. Totul prin determinarea oamenilor oamenilor să creadă că drumul către reformă din interior este închis şi că soluţia nu poate veni decât prin revoluţia atotcuprinzătoare, prin utilizarea unor cuvinte atractive şi iubite de popor, care să simbolizeze idei pe care nimeni nu le-ar contesta. Orice om iubeşte libertatea şi urăşte nedreptăţile, iubeşte corectitudinea şi urăşte corupţia, iubeşte demnitatea dar nu suportă umilinţa.
Din punct de vedere tactic, planul a fost împărţit în trei zone: oraşele mari, oraşele mici şi zonele rurale. De asemenea, a fost prevăzută organizarea a cinci tipuri de reţele:
– reţeaua de “combustibili/combustie” – formată din tineri cu studii dar şomeri, care să fie în legătură între ei printr-un sistem descentralizat.
– Reţeaua “agresivilor” – infractori şi criminali din zone subdezvoltate, de preferinţă de alte cetăţenii decât sirieni.
– Reţeaua “gherilelor/castelor/grupărilor etnice” – tineri cu studii limitate, din toate originile etnice, care îl susţin sau sunt împotriva preşedintelui, dar care au sub 22 de ani
– Reţeaua “comunicatorilor” – liderii organizaţiilor societăţii civile, finanţate cu bani europeni, nu americani.
– Reţeaua “capitalurilor” – comercianţii şi patronii de firme mari şi de bănci şi de centre comerciale, dar numai din Damasc, Alep şi Homs.
Prin utilizarea acestor reţele şi a legăturilor care să fie formate între ele, planul urmează să se desfăşoare în felul următor:
Trebuie profitat de aspiraţiile tinerilor din prima categorie, reţeaua de “combustie”, prin expresii care să îi atragă, precum:
– trebuie ca vocea ta să fie auzită
– schimbarea nu poate fi obţinută decât cu forţa
– viitorul tău este în mâinile tale
– tăcerea ta este cauza, etc.
Telefoane , armament si aparate foto cu care teroristii vor sa distruga Siria
De asemenea, trebuie folosită puterea celei de-a doua categorii, reţeaua “agresivilor” prin următoarele:
– antrenarea şi specializarea pentru operaţiuni de ucidere, antrenamentul lunetiştilor şi în general pentru a ucide cu sânge rece
– antrenarea pentru a incendia rapid clădirile instituţiilor publice prin folosirea de substanţe inflamabile
– antrenarea pentru pătrunderea în închisori şi secţii de poliţie şi sedii ale securităţii
Membrii celei de-a treia reţele, cea a “grupurilor etnice” vor fi folosiţi prin:
– stimularea puternică a sentimentelor lor, fie de susţinere fie de opoziţie împotriva preşedintelui
– trebuie determinaţi să simtă că grupul lor etnic este ameninţat în orice situaţie
– le trebuie inculcată ideea că forţa excesivă trebuie folosită împotriva celorlalţi
– trebuie convinşi de faptul că oricine li se opune în orice domeniu, pe orice temă, este trădător faţă de ei
– trebuie aduşi într-o stare de “orbire faţă de nuanţe” astfel încât să nu accepte decât ideile tranşante, în “alb-negru”
– trebuie folosiţi cei de vârste mici şi lipsa lor de experienţă în legătură cu istoria şi geografia şi aducerea lor în starea de a fi pregătiţi şi gata de orice.
A patra categorie, reţeaua “comunicatorilor”, va fi angajată şi vor fi dezvoltate capacităţile acesteia de a direcţiona populaţia, “opinia publică”, prin:
– trebuie să aibă acces la aparatură de comunicaţii prin telefoane satelitare, ce nu pot fi supravegheate sau întrerupte
– prezentarea lor drept patrioţi, care nu se opun regimului şi care se adresează societăţii civile
– pregătirea de cadre care să folosească tehnologii moderne de comunicaţii precum blogurile, internetul, pentru a ţine legătura cu masele
– organizarea de întâlniri periodice cu aceştia şi unificarea eforturilor lor, astfel încât să nu se contrazică şi să nu acţioneze în contradictoriu.
A cincea categorie, reţeaua “capitalurilor”: va fi folosită teama lor de a-şi pierde avutul şi statutul de familii importante în oraş, prin fixarea următoarelor idei:
– vor fi conectaţi cu responsabilii economici din ambasadele europene, sub paravanul relaţiilor comerciale
– organizarea de petreceri la nivel înalt la care să participe oamenii de afaceri în cadrul cărora să se încheie înţelegeri şi tranzacţii, precum şi investiţii exclusiv din Golf.
– spionarea lor prin intermediul relaţiilor sexuale filmate pentru şantajarea ulterioară a acestora.
– incitarea lor în cadrul întâlnirilor împotriva regimului şi infiltrarea printre ei a ideilor următoare: “ţara vă aparţine, dar străinii vă conduc, regimul fabrică bogaţi al căror interes este urmărit împotriva interesului vostru şi pe spinarea voastră, voi construiţi ţara dar alţii o conduc, Bashar Al Asad vă fură prin taxe şi impozite şi colaboratorii săi se bucură de acestea, toate proiectele voastre comerciale pierd din cauza corupţiei şi mitei, averile vă sunt ameninţate şi trebuie să le transferaţi în afara Siriei pentru că regimul va cădea, după căderea regimului, vă vom pune să guvernaţi ţara.”
La capitolul “executiv”, planul prevedea mai multe scenarii şi detalii precise pentru modalitatea prin care să înceapă mişcările, cum să fie folosite aceste reţele şi cum anume să se desfăşare aceste mişcări:
Capitolul “executiv” stabileşte următoarele etape:
În ceea ce priveşte prima categorie, reţeaua de “combustie”: dacă persoana vizată a răspuns, trecem la folosirea nevoilor sale legate de bani astfel: îi sunt furnizate sume mici de bani, i se asigură o maşină închiriată, un telefon celular, internet şi i se cere să găsească şi alte persoane prin aceeaşi modalitate. Atunci când numărul persoanelor astfel racolate ajunge la 5000 în oraşele mari, 1500 în cele mici şi la 500 în satele mari, încep să fie exprimate dorinţele lor de schimbare şi reformă. În această etapă trebuie evitate orice fel de discuţii care ar crea duşmănii, deci nu trebuie discutat sub nici o formă despre vreun fel de segregare, ori despre vreun partid, de stânga sau de dreapta. Această etapă va apărea ulterior. Vor fi pregătite răspunsuri potrivite pentru cazul în care vreunul dintre cei nemotivaţi se vor opune:
– dacă cineva spune că va fi o schimbare, i se va spune că “toate sunt minciuni, nu există nici o schimbare”
– dacă cineva spune “noi suntem schimbarea”, răspunsul este “de 40 de ani tot auzim asta”
– dacă cineva spune că acest moment nu este potrivit, îi răspundem “şi când ar trebui să ne mişcăm, peste vreo sută de ani??”
– dacă cineva spune că demnitatea noastră stă în rezistenţa în faţa Americii, îi răspundem “eu ce treabă am cu asta? Eu vreau să trăiesc”, etc.
În cadrul mişcărilor de stradă în zone precum pieţele şi complexele comerciale, la moschei după rugăciune, în spaţiile strâmte, sarcinile se împart în trei categorii: cei care scandează, cei care fac înregistrări şi cei care sunt ascunşi, după cum urmează: scandatorii se adună în centrul unui cerc şi încep să strige, sunt înconjuraţi de cei ascunşi, înconjuraţi la rândul lor de cameramani. Dacă cineva se leagă de cei ce scandează, unul dintre ascunşi îi ia apărarea spunând: “lasă-l domnule să vorbească!” şi dacă cineva încearcă să îi împrăştie, ascunşii îi atacă pe cei care vor dispersarea şi îi despart, în ambele situaţii rezultând materiale de presă foarte bune.
În general autorităţile trebuie provocate până când sunt aduse în punctul în care foloseşte violenţa şi tortura, autorităţile având doar două variante: să se implice sau nu.
Dacă nu se implică, mai mulţi adepţi ai reţelelor noastre se vor aduna din ce în ce mai mulţi datorită solicitărilor formulate de tinerii din jur, iar oamenii, iar cei noi, din afara reţelelor, care se vor aduna şi ei din ce în ce mai mulţi, nu trebuie să ştie nimic despre legăturile şi modul de acţiune din cadrul reţelei.
Dacă autorităţile se implică şi arestează vreun membru al reţelei, acel membru are datoria de a apărea amărât, dă înapoi retrăgându-se, merge imediat acasă fără nici o altă mişcare, creând impresia la nivelul autorităţilor că a înţeles. Are loc “îngheţarea” acestui membru al grupului până la momentul ultimei etape. În tot acest timp continuă să fie plătit.
Dacă autorităţile se implică şi arestează o altă persoană decât vreun membru al reţelei, acest fapt trebuie exploatat la maximum, trebuie ridicat nivelul solicitărilor. Dacă securitatea îl torturează, e cu atât bine şi mai binecuvântat (rezultatul) pentru că asta va provoca sentimentele oamenilor şi îi va face să folosească expresii prin care să fie legată ideea de tortură de ideea de regim în întregul său, nu doar de forţele de securitate. Acest lucru se va face răspândind următoarele expresii şi idei: L-aţi văzut pe amărât ce a păţit, aşa vrea preşedintele… Nu e păcat să se întâmple aşa ceva? Bietul om vrea doar să trăiască. Adică doar cutare comerciant trebuie să aibă bani? Ăsta e Guvern sau sunt hoţi acolo? De fapt problema pleacă de la capul cel mai mare (peştele de la cap se împute), etc…
În momentul în care începe mişcarea pe stradă trebuie, cu cea mai mare viteză, stârniţi oamenii şi transformate solicitările simple de corectitudine şi justiţie în solicitări care vizează un nivel mai înalt şi anume răsturnarea regimului, prin executarea următoarelor:
– intrarea rapidă în scenă a celei de-a doua reţele, cea a “agresivilor” pentru a-i ataca pe toţi, atât pe cei din securitate, cât şi pe protestatari.
– trebuie înregistrate evenimente impresionante care ating sentimentele religioase şi sociale, în special atacarea femeilor. Este de preferat ca acestea să poarte hijab sau niqab. Protestatarii vor face scandări generale şi, dacă sunt atacaţi de forţele de securitate care să se distingă în mod clar că fac parte din aceste forţe, asta va fi minunat. Dacă vor fi atacaţi de civili, atunci se va striga “forţele de securitate îmbrăcate civil!” şi dacă nu îi atacă nimeni unul din reţea va atace pe cineva din cei adunaţi, chiar dacă asta va duce la răni uşoare. Durata înregistrării nu trebuie să fie mai lungă de 20 de secunde, dar trebuie să aibă loc de foarte aproape, nu de la distanţă.
– Folosirea rapidă a sângelui datorită efectului puternic pe care îl are asupra oamenilor
– Uciderea unui protestatar de către o persoană din afara reţelei, de preferinţă uciderea unor tineri din familii mari, cu relaţii sociale puternice, cu studii, în special de medicină, ingineri, în general intelectuali. Uciderea trebuie să aibă loc repede, de către un lunetist şi cu gloanţe de acelaşi tip cu cele folosite de poliţie şi forţele de securitate. De asemenea vor fi ucise câteva persoane din rândul acestora din urmă.
– Arderea bunurilor comercianţilor care au fost provocaţi anterior şi aducerea lor într-o stare de teamă. De asemenea trebuie adusă atingere şi altor proiecte şi afaceri din domeniul economic, astfel încât să fie afectată viaţa cât mai multor oameni cu putinţă.
– Provocarea susţinătorilor lui Bashar Al Asad şi epuizarea energiei şi avântului lor şi activităţilor lor în discuţii fără scop cu ceilalţi şi în mod special cu musulmanii prin intermediul acuzelor că fac parte din securitate ca informatori şi trâmbiţători, că sunt beneficiari ai puterii, împrăştierea neîncrederii între ei şi populaţie şi crearea unei stări de încordare spunându-le că sfârşitul lui Bashar Al Asad este aproape, chemându-i la mitinguri de susţinere ad-hoc. De asemenea unii dintre ei vor chema la scarificii umane, crime şi terorizare. Opozanţii lui Bashar Al Asad vor fi liniştiţi şi vor amâna orice mişcare până când vor avea loc crimele dintre grupările cu convingeri diferite (de orice fel, inclusiv etnice) astfel încât să aibă pregătită chemarea la libertate, democraţie, reforma politică şi a vieţii civile.
– dejucarea oricărei încercări a regimului de a veni cu soluţii politice. Vor fi distruse simbolurile puterii precum sediile partidului Baath, ale poliţiei, închisorile, centrele securităţii, distrugerea de fotografii cu imaginea lui Bashar Al Asad.
– Intrarea în acţiune a celei de-a patra reţele, cea a “comunicatorilor” cu scopul de a lega imaginea lui Bashar Al Asad de toate etapele istorice negative anterioare şi prezentarea lui ca şi cum el este urmaşul natural şi negativ al deceniilor trecute. El va fi făcut responsabil de toate aceste fapte negative, iar acţiunile lui pozitive vor fi minimalizate.
Bandar Bin Sultan recunoaşte el însuşi în cadrul planului său că Bashar Al Asad are o popularitate reală atât în ţară cât şi în afara Siriei. El crede că această popularitate a preşedintelui nu trbuie neglijată, şi că trebuie exploatată şi transformată din punct forte în slăbiciune. Acest lucru se poate face tocmai prin utilizarea elanului susţinătorilor săi împotriva mişcărilor şi provocarea lor împotriva lui şi a Guvernului său, incluzând toate grupurile etnice şi grupările de alt tip. De asemenea, Bandar a spus că principala forţă a preşedintelui constă în armată şi în aparatul de securitate care este extrem de puternic.
Iar pentru sfărâmarea armatei, a Guvernului şi a aparatului de securitate, Bandar consideră că acestea trebuie destrămate în grupări diferite conform diverselor convingeri religioase sau de alt tip, iar acesta este rolul reţelei a treia, cea a “grupărilor etnice”, având în vedere neutralizarea riturilor celor mai mari: Hanfit, Shafei, după cum umează:
– fiecare dintre grupări trebuie împinsă să comită masacre foarte sângeroase împotriva celor care li se opun, acestea trebuie filmate şi difuzate prin mass media cât de curând. Totul trebuie să înceapă din locaţii îndepărtate de Damasc, dar nu trebuie arătat prea mult sânge, de teamă ca oamenii să nu dea înapoi de actele de violenţă.
– In Lattakia şi Tartous alawiţii din reţea vor ucide câţiva tineri sunniţi, le vor batjocori cadavrele şi vor scanda (Trăiască Bashar!). În Alep, salfiţii din reţea vor ataca satele alawite, le vor incendia casele şi îi vor înspăimânta până când aceştia îşi vor părăsi satele. Vor striga (Moarte alawiţilor, moarte duşmanilor şi companionilor!). În Hasake, arabii din reţea vor tăia capetele şi vor spânzura câţiva tineri kurzi şi îi vor denigra pe cale vizuală, chiar fără cuvinte, prin mesaje pe care kurzii le vor înţelege fără traducere. Vor fi ucişi şi câţiva creştini, în special armeni. În Daraa, lunetişti din afara oraşului vor omorî tineri din familiile Jawabira, Mahamin, dar fără să se apropie de cei din Abazid şi Masalme.
– În Bukamal şiiţii îi vor ucide pe sunniţi strigând (Karballa, Hussein!). În Homs arabii îi vor ucide pe turkmeni şi le vor jefui magazinele, mai ales cele în care se vinde aur, de asemenea vor ucide creştini catolici şi murşadini (musulmani alawiţi).
– În Swaidaa, druzii din reţea vor omorî câţiva creştini din satele apropiate şi vor incedia câteva biserici.
– În Qamishli, câteva grupuri de kurzi vor răzbuna moartea kurzilor din Hasake, în timp ce unii armeni vor ucide arabi musulmani
– La Deir Azzour, lunetiştii din afara oraşului vor ucide tineri din familia Al Aqidat şi Beni Naaim, fără a se apropia însă de triburile mici, cm ar fi Al Rula, Al Jabbour, Al Shamr. În timpul filmărilor se vor auzi strigăte în numele Al Abu Khabur şi Almuhassan.
Bandar mai consideră că regimul se va mobiliza cu toate forţele în încercarea de a soluţiona problema grupurilor şi etniilor aflate în conflict, iar Bashar Al Asad va trimite delegaţi din Guvernul său pentru soluţionarea acestor diferende. Damascul va rămâne astfel fără guvernanţi, iar acesta este chiar rolul Damascului, unde fiecare minoritate se va răzbuna iar oraşul se va aprinde din toate părţile după cum urmează:
– creştinii din estul Capitalei omoară musulmanii care trăiesc cu ei in zona Qassaa, Bab Touma şi druzii din Jaramana.