Centrul Diplomatic/Diplomatic Center

Centrul de Studii Politice si Diplomatie/ Center for Political Science and Diplomacy

ROMANIAN SUPPORT FOR LAO CANDIDATURE

On 11 March 2013, at the Headquarters of Institute of International Relations and Economic Cooperation, was held the public seance to present the candidature for european prize on tourism: BEST TOURIST DESTINATION FOR 2013.

As a public information: Romania is holding the Presidency of World Tourist Organization and of International Bureau of Exhibition  being the most important  european voice in the field of tourism for the next decade.

WORLD BEST TOURIST DESTINATION

The public seance to present the candidature for european prize on tourism

In the public séance Professor dr. Anton Caragea, Director of Institute of International Relations and Economic Cooperation   had outlined the main criteria for evaluation: cultural and historical legacy, accessible visa and entry procedures for tourist`s, facilities for tourism industry, efforts to preserve historical legacy and conserve natural reservation`s and the importance of international recognition for the country`s economy.

The final eight candidature`s where outlined ( Congo, Niger, Madagascar, Myanmar, Thailand, Indonesia, Laos,Cuba)    and Professor Dr. Anton Caragea had emphasized the credentials of Lao Democratic Peoples Republic candidature: rapid growing economy, developed touristic infrastructure,  safety and security, unmatched cultural and historical patrimony in South Eastern Asia and a remarkable conservationist policy of natural values.

„Based on all this aspects, I think that Romania should offer support to Lao Democratic Peoples Republic candidature  as the BEST TOURIST DESTINATION„ concluded his allocution Professor dr. Anton Caragea.

In the final vote, in unanimity, the delegates decided to endorse Lao candidature and to entrust to Professor dr. Anton Caragea the mandate to vote in European Tourism spring session in favor of Lao candidature.

WBT

Visiting the public exhibition for candidates  to european prize on tourism.

„Today`s decision is a historical one, as is drawing closer Romania and the  economic and tourist market of South-East Asia, is re-connecting the traditional partners: Romania and Lao and is creating a new economic and political direction of activity for our diplomacy „ stated professor dr. Anton Caragea to the mass media present at the public séance.

March 12, 2013 Posted by | Diplomacy, Economy, Foreign policy, History, Informations, International Relation, Leaders, Mass media, News, Politics | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Leave a comment

SPRIJIN ROMANESC PENTRU LAOS

Pe data de 11 martie 2013, la sediul Institutului de Relatii Internationale si Cooperare Economica, a avut loc sedinta de prezentare a candidaturilor pentru premiul european de turism: WORLD BEST TOURIST DESTINATION for 2013.

Asa cum se stie: Romania are Presedintia Organizatiei Mondiale a Turismului si a Biroului International al Expozitiilor,  fiind principala voce in domeniul turismului la nivel european pentru urmatoarea perioada.

WORLD BEST TOURIST DESTINATION

Sedinta de prezentare a candidaturilor pentru premiul european de turism

In cadrul sedintei de evaluarea candidaturilor, prof.dr.Anton Caragea, Directorul Institutului de Relatii Internationale si Cooperare Economica, a prezentat principalele criterii de evaluare: mostenirea culturala si istorica, procedurile relaxate de viza si intrare in tara a turistilor, facilitatile acordate industriei turistice, eforturile de prezervare si conservare a potentialului natural si istoric si importanta recunoasterii internationale pentru economia tarii respective.

Au fost prezentate cele opt candidaturi finale ( Congo, Niger, Madagascar, Myanmar, Thailanda, Indonezia, Laos,Cuba)   printre care prof.dr.Anton Caragea a evidentiat meritele candidaturii Republicii Populare Democrate Laos : o economie in crestere rapida, o industrie turistica solida,  climat de siguranta, un patrimoniu cultural si istoric fara egal in Asia de Sud Est si o politica de conservare a valorilor naturale remarcabila.

 „In baza tuturor acestor elemente consider ca Romania ar trebui sa sprijine candidatura Laos-ului pentru CEA MAI BUNA DESTINATIE TURISTICA A ANULUI 2013” a concluzionat prof.dr.Anton Caragea.

WBT

Expozitie dedicata candidaturilor pentru premiul european de turism.

La trecerea la vot, in unanimitate, cei prezenti au decis sa sprijine candidatura Laosului si sa ii acorde prof.dr.Anton Caragea mandatul de a vota la Consiliul European de Turism din primavara 2013 pentru a acorda Republicii Populare Democrate Laos titlul de CEA MAI BUNA DESTINATIE TURISTICA A ANULUI 2013.

„Decizia de azi este o decizie istorica, deoarece apropie Romania de piata turistica si economica a Asiei de Sud Est, reinnoada traditia cooperarii intre Laos si Romania si pune bazele unei noi directii de actiune economica si politica a Romaniei in aceasta zona„ a declarat presei prof.dr.Anton Caragea.

March 12, 2013 Posted by | Diplomacy, Economy, Foreign policy, History, Informations, International Relation, Leaders, Mass media, News, Politics | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Leave a comment

WHY IS TRINIDAD TOBAGO THE WORLD BEST TOURIST DESTINATION ? by Honorable Kamla Pershad Bissessar –Prime Minister of Government of Republic of Trinidad and Tobago

The award of World’s Best Tourist Destination will significantly assist in branding destination Trinidad and Tobago globally. We must change the perception of our country in the overseas markets. We must celebrate our country and work hard to sell our country abroad. It is anticipated that this award will open us to untapped European markets that are perhaps weary of the traditional leisure destinations and desire a more exciting vacation experience.

Honorable Kamla Pershad Bissessar –Prime Minister of Government of Republic of Trinidad and Tobago 

Date: Wednesday October 19, 2011

Venue: Regency Hall-  Hyatt Regency Trinidad

Time: 12.30pm

I am indeed truly humbled and deeply honoured to be standing here today to accept, on behalf of the People of Trinidad and Tobago, the World’s Best Tourism Destination Award for 2012 from the European Union Council on Tourism and Trade. A non-governmental organisation, this body has a wide ranging membership of tourism representatives within the European Union.

We were also declared the World’s Favourite Cultural Destination in 2012 by the European Union Council on Tourism and Trade.

It is my understanding that this award was unanimously given to Trinidad and Tobago primarily for our history of impressive cultural festivals, environmental conservation and biodiversity protection amongst other factors.

It is not an award that is traditionally given to well-established tourism destinations but it is the highest honour awarded to non-European Union countries that have embraced sustainable tourism as a tool for cultural and social development and that respect and preserve their cultural and natural heritage.

I extend my heartfelt thanks to the European Union Council on Tourism and Trade for having us join other distinguished winners of this award such as the United Arab Emirates, Syria and South Koreea.

But moreover, I thank the Council for recognising what most of us fail to acknowledge and value. And this is … Trinidad and Tobago is brim-full with tourism potential.

We are not the traditional sun, sea and surf destination. What differentiates us from the rest of our Caribbean neighbours is our diverse and rich natural, cultural and built heritage.

This People’s Partnership Government is seriously committed and dedicated to the development of the tourism industry in Trinidad and Tobago. Tourism is an incredibly important pillar in our national economic diversification effort.

We are not paying “lip service” to the industry as some may have done in the past. For too long tourism has been looked down on as a second class service sector.

We recognise that tourism is a business and fiercely competitive. Tourism requires skills, talent, enterprise and more importantly the support of government.

The award of World’s Best Tourist Destination for 2012 is important for several reasons.

Firstly, it facilitates the formation of closer linkages with Europe for tourism, trade and investment possibilities. The European continent, as in its colonial past, is a formidable trading partner especially with the fall of communism and the rise of new economic powers.

Europe is, and will certainly continue to be, a cornerstone for our international business.

Ladies and gentlemen,

The economic and social advancement of this beautiful twin island Republic of ours depends to a large extent on how well we develop and harness our resources. And one such untapped resource is that of tourism.

The award of World’s Best Tourist Destination will significantly assist in branding destination Trinidad and Tobago globally. We must change the perception of our country in the overseas markets. We must celebrate our country and work hard to sell our country abroad.

It is anticipated that this award will open us to untapped European markets that are perhaps weary of the traditional leisure destinations and desire a more exciting vacation experience.

Ladies and Gentlemen,

An important opportunity that this award presents is a platform to advance the commitments of the Economic Partnership Agreement (EPA).

As many of you may or may not be aware, in 2008 Trinidad and Tobago, along with its neighbours in the rest of the region, embarked upon a reciprocal trade agreement with one of our largest trading partners – the European Union (EU). The signing of the EPA signalled a shift in our trade and economic development.

We are now required to open our markets to Eastern Union manufacturers and service providers; but the EPA also provides market access for our country’s export of services to the European Union.

The Economic Partnership Agreement also speaks to specific disciplines on tourism services because of its importance to the social and economic development of the European Union and the Caribbean. These rules are complemented by a commitment to legally binding open market conditions for each other. For instance, the Europe Union has made commitments for travel agencies, tour operators, tourist guides services.

Trinidad and Tobago, on the other hand, have made commitments in relation to hotels and restaurants, marina services and spa services.

The EPA also includes measures that would make it easier for European Union investors to invest in the Trinidad and Tobago. This award, then, will provide a platform to attract increased investment and to promote growth and development in the tourism sector. The Economic Partnership Agreement is, therefore, rendered more relevant, more strategic and more focused on deliverables.

Honorable Prime Minister Kamla Pershad Bissessar receives WORLD BEST TOURIST DESTINATION AWARD  for 2012.

The World’s Best Tourism Destination award will, moreover, engender a measure of national pride amongst our citizenry and raise the level of public confidence in Trinidad and Tobago as a tourist destination.

We should be proud of our country and its tourism potential. We have so much to be proud of, so much to share with each other, and so much to show off to the rest of the world. Let us not doubt or question our intrinsic value.

In closing, ladies and gentlemen, I must take a moment to publicly acknowledge the hard work and sacrifices of our tourism community … the stakeholders in our midst. The last few years have been quite challenging for all in the tourism industry.

But rest assured that the tourism industry will get the backing it needs.

But we cannot do it alone. We have all to work together. The private sector in the lead but with government acting as a facilitator; supporting every step of the way.

I want to urge you to continue working with commitment, energy and enthusiasm for the betterment of the tourism industry.

I thank you. God’s richest blessings on us all.

October 24, 2011 Posted by | Blackseanews Agency, Diplomacy, Diplomatie, Eastern Europe, Ecology, Economy, Educatie, Environment, European Council on International Relations, History, Human Rights Council, Information on Korea, Informations, International Relation, Islam, Korea, Leaders, Mass media, Medical Tourism, News, Open Letter, Orient, Oriental Art, Politics, Real Eastate, Religion, Tourism, Travel, Trinidad and Tobago, Turism, Turism Medical, UNESCO Heritage List, WORLD BEST TOURIST DESTINATION AWARD | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 1 Comment

WORLD SPEAKS WITH A UNITED VOICE: WE SUPPORT PRESIDENT BASHAR AL ASSAD AND SYRIA

President Assad is saluted by world leaders as the representative  of Syrian unity  

MOSCOW, BUENOS AIRES, BUCHAREST, BRUSSELS,   BEIRUT, DAMASCUS, (SANA) – Vladimir Zhirinovsky, Russian Duma Deputy Speaker, voiced Russia’s dismay at bids of foreign interference in Syria’s internal affairs.

In press statements aired yesterday by the Syrian Satellite TV, Zhirinovsky rejected foreign interference in the Syrian affairs as ‘unacceptable’ aiming to destabilize Syria.

Zhirinovsky reiterated Russia’s stand by Syria blasting western powers’ attempts to weaken the Arab World as to continue exploiting Arabs’ resources.

For his part, Leonid Ivashov, President of Geopolitical Affairs Academy in Moscow, pointed out that the targeting of Syria is to deny it the continuation of its development as an independent prosperous country.

Semen Bagdasarov, a Duma member, described the events taking place in Syria as a revenge by the USA and Israel against Syria, who defeated the US prejudiced schemes and plots in the Middle East.

In Buenos Aires, Argentine, Fia-Arab Organization, underscored full solidarity with Syria against the conspiracy targeting its security and stability.

In a statement, Fia-Arab Organization said that the foreign conspiracy, behind which the American Imperialism and Zionism stand, against Syria’s stability and security would also mean the destabilization of Lebanon, Palestine and other neighboring states.

In Lebanon, Kamal al-Khair, President of the National Center in North Lebanon, described the ongoing events in Syria as a ‘political vengeance’ and as a ‘political struggle’ because of the Syrian pan-Arab nationalist and resistance stances.

Abdul al-Rahim Mourad, President of the Unity Party in Lebanon, asserted that Syria under the leadership of President Bashar al-Assad would foil the foreign conspiracy being batched against it.

General Jamil Al-Sayed, former General Director of Lebanese Security, asserted that Syria’s possession of many pivotal cards at the regional level have angered many Arab and international powers, asserting that Syria would defeat the conspiracies and plots hatched against it.

Bucharest, (SANA)-The European Council on International Relations and the International Relations and Economic Cooperation Institute expressed support and solidarity with Syria against the incitement campaign targeting it, which includes all forms of lies, fact-twisting and manipulation of the events which took place in Syria.

This came in a message conveyed by President of the European Council on International Relations and Director of Institute of International Relations and Economic Cooperation Anton Caragea to the Syrian Embassy in Bucharest.

The message included a statement issued at the conclusion of an extraordinary meeting held jointly by the Council and the Institute board of directors on April 27-28, which sends a strong message of support to the Syrian people and its national unity.

In their capacity as representatives of the intellectual Romanian society, the participants voiced full support to the Syrian leadership and people and backing for Syria’s unity, as they condemned vandalism acts in some Syrian provinces, describing the interference of the Syrian security forces as legitimate and legal.

The statement lambasted media which stirs chaos, vandalism and killing in Syria, stressing that the Syrian leadership is committed to the process of reforms and that President Bashar al-Assad enjoys trust and represents the Syrian people’s unity.

The statement concluded by reiterating standing by Syria and rejecting interference in its internal affairs, affirming that ”Romania’s support to Syria amounts to its support to its own people.”

May 6, 2011 Posted by | Al Quds, Bashar Al Assad, Blackseanews Agency, Comunitatea Musulmana din Romania, Damascus, Diplomacy, Eastern Europe, Ecology, Economy, Environment, European Council on International Relations, Foreign policy, History, Human Rights Council, Ierusalim - Al Quds, Informations, Institute of International Relations and Economic Cooperation, Institutul de Relatii Internationale si Cooperare Economica, International Relation, Islam, Latin America, Leaders, Mass media, Ministerul Afacerilor Externe, News, North Atlantic Treaty Organization, Open Letter, Orient, Oriental Art, OSCE-Organisation for Security and Cooperation in Europe, Palestine, Politics, President Bashar Al Assad, Real Eastate, Relatii Internationale, Religion, Romanian economy, Romanian Foreign Policy, Russia, Russian Affairs, Socialism, Syria, Syrian Revolution, United Arab Emirates, United Nations Global Compact, United States, Universities | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Leave a comment

FIDEL CASTRO-LUMEA DUPĂ JUMĂTATE DE SECOL

REFLECŢIILE COMANDANTULUI FIDEL:

 

LUMEA DUPĂ JUMĂTATE DE SECOL

    Împlinindu-se acum două zile 51 de ani de la Triumful Revoluţiei, mi-au venit în minte amintirile din acel 1 Ianuarie 1959. Nimănui nu i-a trecut prin minte ideea rătăcitoare că a trecut jumătate de secol, în zbor, şi ne amintim ca şi cum a fost ieri.    În timpul reuniunii din provincia Oriente, la 28 decembrie 1958, cu Comandantul şef al forţelor inamice, ale căror  unităţi de elită erau asediate şi fără nici o scăpare, acesta şi-a recunoscut  înfrângerea şi a făcut apel la generozitatea noastră pentru a  găsi o ieşire onorabilă pentru restul forţelor.  Ştia  comportamentul nostru uman faţă de prizonieri şi răniţi fără nici o excepţie.  A acceptat  convenţia pe care i-am propus-o, deşi l-am avertizat că operaţiunile în curs vor continua. Dar a plecat  în capitală şi instigat de ambasada Statelor Unite a pregătit o lovitură de stat.

 Ne pregăteam pentru luptă în acel 1 Ianuarie, când în zori ne-a ajuns vestea fugii tiranului.  S-au dat ordine Armatei Insurecţionale  să nu admită încetarea focului şi să continue luptele pe toate fronturile.  Prin Radio Rebelde au fost chemaţi  muncitorii la o Grevă Generală Revoluţionară,  urmaţi imediat de toată ţara.  Încercarea de puci a fost demontată şi în oree după amiezii din aceeaşi zi trupele noastre victorioase au intrat în Santiago de Cuba.    Che şi Camilo au primit instrucţiuni să avanseze rapid pe şosea, în vehicole motorizate cu forţele lor iuţi, spre La Cabana şi Tabăra Militară de la Columbia. Armata adversară, lovită pe toate fronturile, nu avea capacitatea să reziste. Chiar poporul răsculat a ocupat centrele de represiune şi posturile de poliţie.  Pe 2 ianuarie, în orele serii, însoţit de o mică escortă, m-a întâlnit pe un stadion din Bayamo cu peste două mii de soldaţi de pe tancuri, din artilerie şi infanteria motorizată, contra cărora luptasem până în ziua precedentă.  Purtau încă armamentul.  Ne-am câştigat respectul adversarului cu metodele noastre îndrăzneţe dar umanitare de război neregulat.  În acest fel, în numai patru zile – după 25 de luni de război pe care-l începusem cu câteva puşti -,  circa o sută de mii de arme de aer, sol şi mare şi toată puterea statului au fost în mâna Revoluţiei.  În numai câteva rânduri relatez ceea ce s-a întâmplat în acele zile de acum 51 de ani.   A început atunci principala bătălie: să păstrăm independenţa Cubei în faţa imperiului celui mai puternic care a existat, şi pe care poporul nostru a câştigat-o cu atât de multă demnitate. Îmi face plăcere  azi să observ că aceia care  trecând peste obstacole incredibile,  sacrificii şi riscuri, au ştiut să-şi apere Patria, şi în aceste zile, împreună cu copiii lor,  cu părinţii şi cu fiinţele cele mai dragi,  împărtăşesc bucuria şi gloriile fiecărui an nou.

   Totuşi nu seamănă deloc zilele de azi  cu cele de ieri. Trăim o epocă nouă care nu are nimic asemănător cu nici o altă epocă din istorie. Înainte popoarele luptau şi luptă încă cu onoare pentru o lume mai bună şi mai dreaptă, dar azi mai trebuie să lupte, şi fără alternativă posibilă, pentru chiar supravieţuirea speciei. Nu ştim absolut nimic dacă ignorăm acest lucru. Cuba este, fără îndoială, una dintre ţările cel mai instruite politic de pe planetă;  a plecat de la cel mai ruşinos analfabetism, şi ceea ce este mai rău: stăpânii noştri ianchei şi burghezia asociată cu stăpânii străini erau proprietarii pământului, a fabricilor de zahăr, a  fabricilor de bunuri de consum, a depozitelor, a magazinelor, a electricităţii, a telefoanelor, a băncilor, a minelor,  a asigurărilor, a docurilor, a barurilor, hotelurilor, birourilor, a caselor de locuit, a cinematografelor, a tipografiilor, a revistelor, ziarelor, radioului,  a televiziunii incipiente şi a orice avea o valoare importantă.

    Iancheii, odată stinse flăcările  luptelor noastre pentru libertate,  şi-au arogat sarcina de a gândi pentru un popor care a luptat atât de mult ca să fie stăpân pe independenţa lui, pe bogăţiile lui şi pe destinul propriu.  Absolut nimic, nici măcar  sarcina de a gândi politic nu ne aparţinea.  Câţi dintre noi ştiam să citim şi să scriem? Câţi ajungeau măcar în clasa a şasea? Îmi amintesc de aceste lucruri în special  într-o zi ca cea de azi, petnru că aceasta era ţara care se presupunea că aparţine cubanezilor.  Nu mai menţionez alte lucruri, petnru că  ar trebui să mai adaug multe, între ele cele mai bune şcoli, cele mai bune spitale, cele mai bune case, cei mai buni medici, cei mai buni avocaţi. Câţi eram cei care aveam dreptul la ele? Cine poseda, cu  câteva excepţii, dreptul natural şi divin de a fi administratori şi şefi?     Nici un milionar sau subiect bogat, fără excepţie,  nu putea să nu fie şef de partid, senator, Deputat sau funcţionar important. Aceasta era democraţia reprezentativă şi pură care pătrundea în Patria noastră, cu excepţia faptului că iancheii au impus după pofta lor mici tirani nemiloşi şi cruzi,  atunci când convenea mai mult intereselor de a-şi apăra  mai bine proprietăţile în faţa ţăranilor fără pământ  sau lucrătorilor cu sau fără slujbă. Cum nimeni nu mai vorbeşte deja de acest lucru, mă aventurez s-l amitnesc. Ţara noastră face parte din cele peste 150 care constituie Lumea a Treia, care vor fi primele, deşi nu singurele, destinate să sufere incredibilele  consecinţe dacă omenirea nu va conştientiza clar, sigur şi destul de rapid  ceea ce ne imaginăm despre realitatea şi consecinţele schimbării climatice provocate de om, dacă nu se reuşeşte stoparea  ei la timp.

    Mijloacele noastre de comunicare în masă au dedicat spaţii să descrie efectele schimbărilor climatice. Urganele cu   violenţă crescândă, secetele şi alte calamităţi naturale, au contribuit de asemenea la educarea poporului nostru în acest sens. Un fapt singular, bătălia  în jurul problemei climatice care a avut loc la Conferinţa de la Copenhaga, a contribuit la cunoaşterea pericolului iminent. Nu este vorba de un  pericol îndepărtat pentru secolul XXII, ci pentru secolul XXI, şi nici nu este pentru a doua jumătate a acestui secol, ci  pentru deceniile următoare, când deja am început  să suferim consecinţele dureroase.

    Nici nu este vorba de o simplă acţiune contra imperiului şi a aliaţilor lui,  care în această problemă, ca în toate, încearcă să-şi impună  interesele stupide şi egoiste, ci de o bătălie de opinie mondială care nu poate fi lăsată la voia întâmplării sau a capriciilor  majorităţii mijloacelor lui de comunicare. Este o situaţie care din fericire  este cunoscută de milioane de oameni cinstiţi şi curajoşi din lume, o bătălie care se duce cu masele şi în sânul organizaţiilor sociale şi a insstituţiilor ştiinţifice, culturale, umanitare, şi altele  cu caracter internaţional,  în mod special în sânul Naţiunilor Unite, unde Guvernul Statelor Unite, aliaţii din NATO şi ţările cele mai bogate au încercat, în Danemarca, să dea o lovitură frauduloasă şi antidemocratică contra restului ţărilor emergente şi sărace din Lumea a Treia.   La Copenhaga, delegaţia cubaneză, care a asistat împreună cu celelalte din ALBA şi din Lumea a Treia, s-a văzut obligată la o luptă în profunzime  în faţa incredibilelor evenimente care au apărut cu discursul preşedintelui iancheu, Barack Obama, şi a grupului statelor bogate de pe planetă, decişi să demonteze angajamentele  de la Kyoto – unde, acum peste 12 ani s-a discutat această problemă arzătoare – şi să facă să cadă povara sacrificiilor pe ţările emergente şi subdezvoltate, care sunt cele mai sărace şi în acelaşi timp principalele furnizoare de materii prime şi resurse ne renovabile de pe planetă pentru cele mai dezvoltate şi opulente.

    La Copenhaga, Obama s-a prezentat în ultima zi a Conferinţei, începută la 7 decembrie. Cel mai rău din conduita lui a fost când deja decisese să trimită 30 000 de soldaţi la măcelul din Afganistan – o ţară cu o puternică tradiţie  de independenţă, pe care nici măcar englezii în cele mai bune şi mai pline de cruzime timpuri n-au putut s-o supună – a fost la Oslo pentru a primi nici mai mult nici mai puţin decât Premiul Nobel pentru Pace.  În capitala norvegiană a ajuns la 10 decembrie,  a rostit un discurs găunos, demagogic şi justificativ. Pe 18, când era data ultimei sesiuni a Conferinţei, a apărut la Copenhaga, unde  iniţial se gândea că va sta numai 8 ore. În ziua anterioară sosise Secretarul de Stat şi un grup select  format din cei mai buni strategi.

    Primul lucru pe care l-a făcut Obama a fost să selecteze un grup de invitaţi care au  primit onoarea de a-l însoţi ascultându-i un discurs la Conferinţă. Primul ministru danez, care prezida Conferinţa, complezent şi linguşitor, i-a crdat  cuvântul  grupului care abia dacă trecea de 15 persoane. Şeful imperial merita onoruri speciale.  Discursul său a fost un amestec de  dulcegării însoţite de gesturi teatrale,  care deja  plictisesc pe cei care, ca mine, şi-au propus  să-l asculte petnru a încerca să fie obiectivi în aprecierile trăsăturilor sale şi a intenţiilor politice. Obama i-a impus  docilului său amfitrion danez ca numai invitaţii lui să poată lua cuvântul, deşi el, de îndată ce şi l-a rostit, a „şters-o” pe o uşă dosnică, ca un escroc care scapă de un auditoriu care-i făcuse cinstea de a-l asculta cu interes.

    Odată încheiată lista autorizată de oratori, un indigen aymara pur sânge, Evo Morales, preşedintele Boliviei,  care tocmai a fost reales cu 65% din voturi, a cerut insistent dreptul  să vorbească, lucru care i-a fost acordat în aplauzele copleşitoare ale celor prezenţi.  În numai nouă minute a exprimat  concepte profunde şi demne care răspundeau la cuvintele absentului Preşedinte al Statelor Unite.  Apoi s-a ridicat Hugo Chavez ca să ceară cuvântul în numele Republicii Bolivariene Venezuela; cel care prezida şedinţa n-a avut încotro şi i-a dat cuvţntul, timp  folosit pentru a improviza unul din cele mai strlucite discursuri pe care le-am auzit vreodată.  În concluzie, o lovitură de ciocan a pus capăt insolitei şedinţe.    Pre-ocupatul Obama şi suita lui nu aveau totuşi nici un minut de pierdut. Grupul său  elaborase un Proiect de Declaraţie, plin de  chestiuni vagi, care nu era altceva decât negarea Protocolului de la Kyoto.  După ce a plecat precipitat de la şedinţă, s-a întâlnit cu alte grupuri de invitaţi care nu au fost nici 30, a negociat în privat şi în grup; a insistat,  a menţionat cifre de  multe milioane de bilete verzi fără acoperire în aur,  care se devalorează constant şi a ameninţat că pleacă de la reuniune acă nu îi sunt îndeplinite  cererile. Cel mai rău a fost că era vorba de o reuniune de ţări super-bogate la care au invitat câteva  din cele mai improtante ţări emergente şi  două sau trei sărace, cărora le-a supus documentul ca la piaţă: Îl iei sau îl laşi!

    Asemenea declaraţie confuză, ambiguă şi contradictorie –  la a cărei  discutare n-a participat nici Organizaţia Naţiunilor Unite -, Primul ministru danez a încercat s-o prezinte ca un Acord al Conferinţei.  Aceasta deja se încheiase, aproape toţi şefii de state, de guverne şi miniştri de externe plecaseră spre ţările lor, şi la ora trei noaptea, distinsul Prim ministru danez a prezentat-o plenului, unde sute de funcţionari chinuiţi care de trei zile nu dormeau, au primit jenantul document dându-li-se numai o oră ca să-l analizeze şi să decidă aprobarea lui.    Atunci a luat foc reuniunea. Delegaţii nu avuseseră nici măcar timp să-l citească. Câţiva au cerut cuvântul. Primul a fost cel din Tuvalu, ale cărui insule vor  fi sub apă dacă se aproba ceea ce se propunea  acolo; au urmat cei din Bolivia,  Venezuela, Cuba şi Nicaragua. Confruntarea dialectică de la ora 3 noaptea din ziua de 19 decembrie este demnă să rămână n istorie, dacă istoria va mai exista după schimbarea climatică.

    Cum o mare parte din cele petrecute  este cunoscută în Cuba, sau există pe paginile web de pe Internet, mă voi limita numai să expun în parte cele două replici ale ministrului de externe cubanez, Bruno Rodriguez, demne să fie consemnate pentru a cunoaşte episoadele finale ale telenovelei de la Copenhaga, şi elementele ultimului capitol care încă nu au fost publicate la noi.

   „Domnule Preşedinte (Primul ministru al Danemarcei)…Documentul despre care dv. aţi afirmat de câteva ori că nu există, apare acum. Toţi am văzut versiuni care circulă pe furiş şi care se discută în mici conciliabule secrete, în afara sălilor în care comunitatea internaţională, prin reprezentanţii ei, negociază în mod transparent.”    „Îmi  unesc glasul cu cel al reprezentanţilor  din Tuvalu, Venezuela şi Bolivia. Cuba consideră extrem de insuficient şi inadmisibil  textul acestui proiect apocrif…”    „Documentul pe care dv., din păcate, ni-l prezentaţi nu conţine  nici un angajament de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. Cunosc versiunile anterioare care şi ele, prin procedee îndoielnice şi clandestine,  au fost negociate  în cercuri închise care vorbeau, cel puţin, de o reducere de 50% pentru anul 2050…”    „Documentul pe care dv.  îl prezentaţi acum, omite tocmai frazele-cheie, şi aşa slabe şi insuficiente din acea versiune. Acest document nu garantează, în nici un fel, adoptarea de măsuri minime care să permită evitarea unei extrem de grave catastrofe pentru planetă şi specia umană.”    „Acest document ruşinos pe care dv. l-aţi adus omite şi este ambiguu  în ceea ce priveşte angajamentul  specific  de reducere a emisiilor din partea ţărilor dezvoltate, responsabile de încălzirea globală la un nivel istoric şi nivelul actual al emisiilor,  şi cărora le revine  responsabilitatea de a reduce substanţial şi imediat. Această hârtie nu conţine nici un singur cuvânt de angajament din partea ţărilor dezvoltate.”

   „Hârtia dv., domnule Preşedinte, este actul de deces al Protocolului de la Kyoto, lucru pe care delegaţia mea nu-l acceptă.”

    „Delegaţia cubaneză vrea să se pună accentul pe preeminenţa principiului de „responsabilităţi comune, dar diferenţiate”, ca un concept central al viitorului proces de negocieri. Hârtia dv. nu suflă un cuvânt despre aceasta.”  „Delegaţia cubaneză îşi reiterează protestul faţă de gravele  încălcări ale  procedurilor  care s-au produs  în conducerea antidemocratică a procesului acestei conferinţe, în special, prin folosirea  de formate de dezbateri şi de negocieri arbitrare, exclusiviste şi discriminatorii..”    „Domnule Preşedinte, vă solicit formal ca această declaraţie să fie inclusă în raportul final  al lucrărilor acestei lamentabile şi ruşinoase  a 15-a Conferinţă a Părţilor.”

    Ceea ce nimeni nu-şi putea imagina este că, după o altă îndelungată retrocedare şi când  toţi se gândeau cî mai lipsesc numai demersurile formale pentru a  încheia Conferinţa, Primul ministru  al ţării gazdă, instigat de ianchei, a mai făcut o încercare de a face să treacă documentul  ca un consens al Conferinţei, când nu mai rămăseseră nici măcar miniştrii de externe în plenară. Delegaţii Venezuelei, Boliviei, Nicaraguăi şi Cubei, care au rămas  de veghe fără somn până în ultimul minut,  au făcut să eşueze manevra de la Copenhaga.Totuşi, problema nu s-a terminat. Cei puternici nu sunt obişnuiţi şi nici nu admit rezistenţa.  La 30 decembrie, Misiunea Permanentă a Danemarcei la Naţiunile Unite, la New York, a informat  politicos Misiunea noastră în acest oraş că luase notă de Acordul de la Copenhaga din 18 decembrie 2009, şi anexa o copie a acestei decizii. Afirma textual: „…Guvernul Danemarcei, în calitatea sa de Preşedinte  al COP15, invită Părţile la Convenţie să informeze în scris la Secretariatul UNFCCC, cât mai curând posibil,  voinţa de a se asocia la Acordul de la Copenhaga.”    Această comunciare surprinzătoare a motivat  răspunsul Misiunii Permanente a Cubei la Naţiunile Unite,  prin care „…respinge intenţia de a face să aprobe, pe cale indirectă, un text care a făcut obiectul de respingere  din partea a câtorva delegaţii, nu numai din cauza deficienţei  faţă de gravele efecte ale schimbării climatice, ci şi pentru că răspunde exclusiv intereselor unui grup redus de state.”

    La rândul său, a fost motivul pentru care  viceministrul Ştiinţei, Tehnologiei şi Mediului din Republica Cuba, doctor Fernando Gonzalez Bermudez, i-a scris o scrisoare dlui Yvo de Boer, Secretarul Executiv al Convenţiei – cadru a Naţiunilor Unite pentru Schimbarea Climatică, din care transcriu câteva paragrafe:    „Am primit cu surprindere şi îngrijorare Nota pe care Guvernul Danemarcei a circulat-o Misiunilor Permanente ale statelor membre ale Naţiunilor Unite la New York, pe care desigur o cunoaşteţi şi prin care  sunt invitate statele-părţi la Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite pentru Schibmarea Climatică să informeze Secretariatul Executiv, în scris,  şi cât mai curând, dorinţa de a se asocia la aşa numitul Acord de la Copenhaga.”

    „Am observat, cu mai mare îngrijorare, că Guvernul Danemarcei comunică că Secretariatul Executiv al Convenţiei va include, în raportul Conferinţei Părţilor efectuată la Copenhaga, o listă a Statelor-părţi care şi-au manifestat voinţa de a se asocia la menţionatul Acord.”    „După judecata Republicii Cuba, acest mod de a acţiona constituie o încălcare grosolană şi reprobabilă a celor decise la Copenhaga, unde Statele – Părţi, în faţa evidentei lipse de consens, s-au limitat să ia notă de existenţa documentului respectiv.”    „Nimic din cele  convenite la a 15COP nu autorizează Guvernul Danemarcei să ia  această măsură şi, cu atât mai puţin, Secretariatul Executiv să includă în raportul final o listă de State-Părţi, pentru care nu are mandat.”

    „Trebuie să vă semnalez că Guvernul Republicii Cuba respinge în modul cel mai ferm această nouă tentativă de a legitima pe cale indirectă un document fals şi  să vă reiterez  că acest mod de  a acţiona compromite rezultatul  viitoarelor negocieri, crează un precedent periculos pentru lucrările Convenţiei şi lezează în  special spiritul de bună-credinţă cu care delegaţiile car trebui să continue procesul de negocieri anul viitor”,  încheie vice-ministrul  Ştiinţei, Tehnologiei şi Mediului din Cuba.   Mulţi cunosc, în special mişcările sociale şi  persoanele  mai bine informate din instituţiile umanitare, culturale şi ştiinţifice, că documentul promovat de Statele Unite constituie  un pas înapoi de la poziţiile  la care se ajunsese de cei care  fac eforturi să evite o catastrofă colosală pentru specia noastră. Ar fi de prisos să repet aici cifre şi  lucruri care o demonstrează matematic.  Datele se află  pe paginile web de Internet şi sunt la îndemâna unui număr crescând de persoane care se interesează de această temă.

   Teoria cu care  este apărată adeziunea la document este inconsistentă şi constituie  o retrocedare. Se invocă ideea  înşelătoare că ţările bogate vor  contribui cu suma mizerabilă de 30 de miliarde de dolari în trei ani pentru a acoperi cheltuielile ţărilor sărace la combaterea schimbării climatice, cifră care ar putea să se ridice la 100 de miliarde pe an în 2020, ceea ce echivalează, în această extrem de gravă problemă cu a aştepta până la calendele greceşti. Specialiştii  ştiu că aceste cifre sunt ridicole şi inacceptabile  faţă de volumul de investiţii necesar.  Provenienţa acestor sume este vagă şi confuză, astfel încât nu angajează pe nimeni.

    Care este valoarea unui dolar? Ce înseamnă 30 de miliarde? Toţi ştim că de la Bretton Woods, în 1944, până la ordinul prezidenţial al lui Nixon din 1971 – dat pentru a arunca pe economia mondială povara cheltuielilor cu războiul genocid din Vietnam -, valoarea dolarului, măsurată în aur, a fost redusă până azi de circa 32 de ori; 30 de miliarde  înseamnă mai puţin de un miliard, iar 100 000 împărţit la 32 echivalează cu  3 125, care nu ajunge acum nici pentru a construi o rafinărie  de capacitate medie.   Dacă ţările industrializate îşi îndeplinesc promisiunea de a contribui la cele în curs de dezvoltare cu 0,7% din PIB – lucru pe care cu excepţii numărate pe degete n-au făcut niciodată -, cifra ar depăşi 250 de miliarde în fiecare an.    Pentru a salca băncile, guvernul Statelor Unite a cheltuit 800 de miliarde. Cât ar fi dispus să cheltuie pentru a salva cele 9 miliarde de persoane care vor locui planeta în 2050, dacă nu cumva înainte nu se vor produce  secete îndelungate şi inundaţii provocate de  mări din cauza dezgheţului  calotelor şi a maselor de gheţuri din Groenlanda şi Antarctida?    Să nu ne lăsăm înşelaţi.  Ceea ce Statele Unite au vrut cu manevra de la Copenhaga  a fost să dezbine Lumea a Treia,  să îndepărteze peste 150 de ţări subdezvoltate de China, India, Brazilia, Africa de Sud şi altele cu care trebuie să luptăm uniţi pentru a apăra, la Bonn, în Mexic sau în orice altă conferinţă internaţională, împreună cu organizaţiile sociale, ştiinţifice şi umanitare, adevăratele Acorduri de care să beneficieze toate ţările şi să protejeze omenirea de o catastrofă care poate duce la  extincţia speciei noastre.

    Lumea  are tot mai multe informaţii, dar  politicienii au tot mai puţin timp pentru a gândi.

    Ţările bogate şi liderii lor, inclusiv Congresul Statelor Unite,  par să discute  care va fi ultimul care va dispărea.

    Când Obama va încheia cele 28 de serbări cu care şi-a propus  să celebreze acest Crăciun, dacă  printre ele este  inclusă şi cea a Regilor Magi, poate Gaspar, Melchior şi Baltazar îl vor sfătui ce are de făcut.

   Rog să fiu iertat pentru lungimea textului. N-am vrut să împart în două această Reflecţie. Le cer iertare răbdătorilor cititori.

FIDEL CASTRO RUZ –3 ianuarie 2010

Ora 3:16 pm  

January 8, 2010 Posted by | Diplomacy, Ecology, Economy, Environment, Fidel Castro, Foreign policy, History, Informations, International Relation, Latin America, Leaders, Mass media, News, Politics, Religion | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Leave a comment

ŞAPTE PUMNALE ÎN INIMA AMERICII DE FIDEL CASTRO

REFLECŢIILE COMANDANTULUI FIDEL:

       

ŞAPTE PUMNALE ÎN INIMA AMERICII

 Fidel Castro

   Citesc şi recitesc datele şi articolele elaborate de personalităţi inteligente, cunoscute sau puţin cunoscute, care scriu în diverse medii şi iau informaţia din surse nepuse la îndoială de nimeni.

    Popoarele care locuiesc pe planetă, în toate părţile, se confruntă cu riscuri economice, ambientale şi de război, derivate din politica Statelor Unite, dar nici o altă regiune de pe pământ nu este  ameninţată de probleme atât de grave cum sunt cele ale vecinilor, popoarele  situate pe acest continent la Sudul acestei ţări hegemoniste.

     Prezenţa imperiului atât de puternic, care pe toate continentele şi oceanele dispune de baze militare, portavioane şi submarine nucleare, vase de război moderne şi avioane de luptă sofisticate, purtătoare a tot felul de arme, sute de mii de soldaţi,  pentru care guvernul  pretinde impunitate absolută, constituie cea mai mare durere de cap pentru orice guvern, fie de stânga, centru sau dreapta, aliat sau nu al Statelor Unite.

   Problema, pentru cei care îi suntem vecini, nu este că acolo se vorbeşte altă limbă şi este o naţiune diferită. Există nordamericani de toate culorile şi de toate originile. Sunt persoane  la fel ca noi şi capabile de orice sentiment într-un sens sau altul. Dramatic este sistemul care s-a dezvoltat acolo şi l-au impus tuturor.  Asemenea sistem nu este nou în ceea ce priveşte folosirea forţei şi a metodelor de dominaţie care au prevalat de-a lungul istoriei.  Nouă este epoca în care trăim. A aborda subiectul  din punctele de vedere tradiţionale ar fi o eroare şi nu ajută pe nimeni. A citi şi a cunoaşte ceea ce gândesc apărătorii sistemului  ilustrează multe lucruri, pentru că înseamnă  că sunt conştienţi de natura unui sistem care  se bazează pe  apelul permanent la egoism şi la instinctele primare ale oamenilor.

    Dacă n-ar exista convingerea în valoarea conştiinţei şi a capacităţii ei de a prevala asupra instinctelor,  nu s-ar putea nici măcar exprima speranţa unei schimbări în orice perioadă din extrem de scurta istorie a omului. Nici nu s-ar putea înţelege teribilele obstacole care se ridică în calea diferiţilor lideri politici în ţările latinoamericane sau ibero-americane de pe emisferă. În definitiv, popoarele care trăiau în această regiune a planetei de zeci de mii de ani, până la faimoasa descoperire a Americii, n-aveau nimic de latin, de iberic sau de europeni; trăsăturile lor erau mai asemănătoare cu cele ale asiaticilor, de unde au  provenit străbunii lor.  Astăzi le vedem  pe feţele indienilor din Mexic, America Centrală, Venezuela, Columbia, Ecuador, Brazilia, Peru, Bolivia, Paraguay şi Chile, o ţară unde araucanii au scris o pagină de neşters. În anumite zone din Canada şi Alaska îşi conservă rădăcinile indigene cu toată puritatea posibilă.  Dar pe teritoriul principal al Statelor Unite, o mare parte din  populaţiile antice a fost exterminată de conchistadorii albi.

    Aşa cum ştie toată lumea, milioane de africani au fost smulşi de pe pământurile lor şi duşi să muncească ca sclavi pe această emisferă. În unele ţări ca Haiti şi mare parte din insulele Mării Caraibelor, descendenţii lor constituie majoritatea populaţiei. În alte ţări formează  ample sectoare. În Statele Unite descendenţii de africani constituie zeci de milioane de cetăţeni care,  în general, sunt cei mai săraci şi discriminaţi.

    De-a lungul secolelor această ţară a reclamat drepturi privilegiate asupra continentului nostru. În epoca lui Marti, a încercat să impună o monedă unică bazată pe aur, un metal a cărui valoare a fost cea mai constantă de-a lungul istoriei. Comerţul internaţional, în general, se baza pe acesta. Azi nici măcar asta nu mai există. Din anii lui Nixon, comerţul mondial s-a instrumentat cu bilete de hârtie imprimate de Statele Unite: dolarul, o deviză care azi valorează de circa 27 de ori mai puţin ca la începutul anilor 70, aceasta fiind una din multele forme de a domina şi excroca restul lumii. Totuşi, astăzi, alte devize înlocuiesc dolarul în comerţul internaţional şi în rezervele de monede convertibile.

    Dacă pe de o parte devizele imperiului se devalorizează, în schimb rezervele de forţe militare cresc. Ştiinţa şi tehnologia cea mai modernă, monopolizate de super-putere, au fost dirijate în mod considerabil spre dezvoltarea  armelor. Actualmente nu se vorbeşte numai de mii de proiectile nucleare, sau de puterea distructivă modernă a armelor convenţionale;  se vorbeşte de avioane fără pilot,  conduse de automat. Nu este vorba de o simplă fantezie. Deja se folosesc unele avioane de acest tip în Afganistan şi alte locuri.  Rapoarte recente arată că într-un viitor relativ apropiat, în 2020,  cu mult înainte ca calota Antactidei să se topească, imperiul, cu cele 2500 de avioane de luptă, prevede că va dispune de 1100 de avioane de luptă F-35 şi F-22, în versiunile de vânătoare şi bombardament de generaţia a cincea. Pentru a avea o idee de acest potenţial, este de ajuns să spunem că cele de care dispun la baza Soto Cano, din Honduras, pentru antrenamentul piloţilor acestei ţări sunt F-5; cele pe care le-au furnizat forţelor aeriene ale Venezuelei înainte de venirea lui Chavez,  Chile şi alte ţări, erau mici escadrile de F-16.    Şi mai important, imperiul proiectează ca în decursul a 30 de ani toate avioanele de luptă ale Statelor Unite, de la cele de vânătoare la bombardiere grele şi avioane cisternă, să fie conduse de roboţi.    Această putere militară nu este necesară lumii, este o necesitate a sistemului economic pe care imperiul îl impune lumii.

    Oricine poate înţelege că dacă automatele pot înlocui piloţii de luptă, tot aşa de bine pot substitui muncitorii din multe fabrici. Acordurile de comerţ liber pe care imperiul încearcă să le impună ţărilor din această emisferă  cer ca lucrătorii lor să concureze cu tehnologia avansată şi cu roboţii din industria ianchee.    Roboţii nu fac greve, sunt obedienţi şi disciplinaţi. Am văzut la televizor maşini care culeg mere şi alte fructe. Întrebarea care se pune şi lucrătorilor nordamericani: Unde vor fi locurile de muncă? Care este viitorul pe care capitalismul fără frontiere, în faza sa avansată de dezvoltare, îl rezervă cetăţenilor?

   În lumina acesteia şi a altor realităţi, guvernanţii din ţările UNASUR, MERCOSUR, Grupul de la Rio şi altele, nu pot să nu analizeze foarte justa întrebare  venită din partea Venezuelei: Ce sens au bazele militare şi navale pe care Statele Unite vor să le instaleze în jurul Venezuelei şi în inima Americii de sud? Îmi aduc aminte că acum câţiva ani, când între Columbia şi Venezuela, două ţări surori prin geografie şi istorie,  relaţiile deveniseră periculos de încordate, Cuba  a promovat pe tăcute paşi importanţi în direcţia  păcii dintre cele două ţări.  Cubanezii nu vor stimula niciodată războiul între ţări surori. Experienţa istorică,  destinul evident proclamat şi aplicat de Statele Unite, şi  slăbiciunea acuzaţiilor aduse Venezuelei că ar furniza arme FARC, asociate cu negocierile cu scopul de a  ceda şapte puncte de pe teritoriul său pentru  uzul forţelor aeriene şi navale ale Forţelor Armate ale Statelor Unite, obligă Venezuela să investească în arme, resurse pe care le-ar putea folosi în economie,  în programele sociale şi cooperarea cu alte ţări din regiune care sunt mai puţin dezvoltate şi au mai puţine resurse.  Venezuela nu se înarmează  contra poporului frate din columbia, se înarmează contra imperiului, care a încercat deja să-i distrugă Revoluţia şi azi vrea să instaleze în apropierea frontierelor venezueliene arme sofisticate.

    Ar fi o gravă eroare să ne gândim că ameninţarea este numai  la adresa Venezuelei;  este îndreptată împotriva tuturor ţărilor  din sudul continentului. Nici una nu va putea eluda subiectul şi aşa au şi declarat-o câteva.

    Generaţiile prezente şi viitoare îi vor judeca pe liderii lor prin conduita pe care o vor adopta în acest moment. Nu este vorba numai de Statele Unite, ci de Statele Unite şi sistem. Ce oferă? Ce caută?

    Oferă ALCA, adică, ruina anticipată de toate ţările noastre, tranzitul liber de bunuri şi capital, dar  nu tranzitul liber de persoane.  Simt teama că societatea opulentă şi consumistă ar fi invadată de latini săraci, indieni, negri şi mulatri sau albi şomeri în propriile ţări. Îi trimit acasă pe toţi cei care comit greşeli sau sunt  de prisos. Îi omoară de multe ori înainte să intre, sau îi întorc precum turmele când nu au nevoie de ei; 12 milioane de imigranţi latinoamericani sau caraibieni sunt ilegal în Statele Unite. O nouă economie a apărut în ţările noastre, în special în cele mai mici şi sărace: aceea a ajutoarelor. Când este criză, aceasta loveşte în toţi imigranţii şi familiile lor. Părinţi şi copii sunt despărţiţi cu cruzime uneori pentru totdeauna. Dacă emigrantul este la vârsta  de militărie,  îi dau posibilitatea să se înroleze pentru a lupta la mii de kilometri distanţă, „în numele libertăţii şi democraţiei”. La întoarcere, dacă nu moare acolo,  i se dă dreptul de a deveni cetăţean al Statelor Unite. Cum sunt bine antrenaţi li se dă posibilitatea de a fi contractaţi nu ca  soldaţi profesionişti,  ci ca civili soldaţi în  companiile private care prestează servicii în războaiele imperialiste de cucerire.

   Există alte pericole extrem de grave. Mereu sosesc ştiri despre emigranţii mexicani şi din alte ţări ale regiunii noastre care mor încercând să treacă actuala frontieră  a Mexicului cu Statele Unite.  Cota de victime din fiecare an depăşeşte totalitatea celor care şi-au pierdut viaţa în cei aproape 28 de ani de existenţă a faimosului Zid al Berlinului.   Mai incredibil este că  abia circulă prin lume ştirea despre un război care costă în acest moment mii de vieţi pe an. Au murit deja, în 2009, mai mulţi mexicani decât  soldaţii nordamericani care au murit în războiul lui Bush contra Irakului de-a lungul întregii lui administraţii.

    Războiul  din Mexic a fost dezlănţuit din  cauza celei mai mari pieţe de droguri care există în lume: cea a Statelor Unite. Dar  pe teritoriul lor nu există un război între poliţie şi forţele armate ale Statelor Unite în lupta contra traficului de droguri. Războiul a fost exportat în Mexic şi America Centrală, dar  mai ales în ţara aztecă, mai aproape de teritoriul Statelor Unite. Imaginile care  circulă pe canalele de televiziune,  cu cadavre stivuite şi veştile care vin despre persoane asasinate în chiar saloanele de chirurgie unde  se încerca salvarea vieţii lor, sunt oribile. Nici una din aceste imagini nu provin de pe teritoriul nordamerican.    Asemenea val de violenţă şi sânge se extinde  în mai mare sau mai mică măsură în toate ţările Americii de Sud. De unde vin banii dacă nu din  nesecatul izvor care  porneşte de pe piaţa nordamericană?  La rândul lui, consumul tinde şi el să se extindă în celelalte ţări din arie, provocând victime şi mai multe daune direct sau indirect decât SIDA, paludismul şi alte boli la un loc.

   Planurile imperiale de dominaţie sunt precedate  de enorme sume  alocate  misiunilor de a minţi şi dezinforma opinia publică.  Contează pe totala complicitate a oligarhiei, a burgheziei, a dreptei intelectuale şi a mediilor  de comunicare în masă.    Sunt experţi în răspândirea erorilor şi a contradicţiilor  politicienilor.

    Destinul omenirii nu trebuie să rămână pe mâna roboţilor transformaţi în persoane sau a persoanelor  transformate în roboţi.

    În anul 2010, guvernul Statelor Unite  va cheltui 2 200 de milioane de dolari prin Departamentul de Stat şi USAID pentru a-şi promova politica, cu 12% mai mult decât banii primiţi de guvernul lui Bush în ultimul an al mandatului. Din aceştia, aproape 450 de milioane sunt destinaţi să demonstreze să tirania impusă lumii înseamnă democraţie şi respectarea drepturilor omului.    Apelează permanent la instinct şi la egoismul oamenilor; dispreţuiesc valoarea educaţiei şi conştiinţa. Este evidentă rezistenţa demonstrată de poporul cubanez de-a lungul a 50 de ani. Să rezişti este  arma la care nu pot renunţa niciodată popoarele; portoricanii  au reuşit să oprească manevrele militare în Vieques,  aşezându-se în poligonul de tir.

    Patria lui Bolivar este astăzi ţara  care-i îngrijorează cel mai tare,  pentru rolul ei istoric în luptele de independenţă ale popoarelor Americii. Cubanezii  care prestează acolo servicii ca specialişti în domeniul sănătăţii, educaţiei, educaţie fizică şi sporturi, informatică,  tehnică agricolă, şi alte domenii, trebuie să facă totul pentru îndeplinirea  îndatoririlor internaţionaliste, pentru a demonstra că popoarele pot rezista şi pot fi purtătoarele principiilor celor mai sacre ale societăţii umane.  Altfel, imperiul va distruge civilizaţia şi însăşi specia umană. 

FIDEL CASTRO RUZ

5 august 2009

August 17, 2009 Posted by | Diplomacy, Ecology, Economy, Foreign policy, History, Informations, International Relation, Latin America, Leaders, Mass media, News, Open Letter, Politics, United States | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Leave a comment