KAZAHSTAN : 20 DE ANI DE MIRACOL ECONOMIC SI PROSPERITATE

KAZAHSTAN : 20 DE ANI DE MIRACOL ECONOMIC SI PROSPERITATE de prof.dr.Anton Caragea

Astăzi, într-o lume bântuită de spectrul crizei economice, obişnuită cu eufemismul creşterii negative, cu spectrul reducerii investiţiilor şi al şomajului, modelul economic kazah pare impresionant.

În anii cei mai grei ai crizei, economia kazahă a continuat să crească cu un ritm mediu de 3% anual, a continuat să producă locuri de muncă şi prosperitate, ajungând la un vârf de competitivitate în regiunea Asiei Centrale.

Care este secretul acestei dezvoltări? Un răspuns simplist ar fi bogăţia în rezerve naturale de gaz şi petrol a Kazahstanului, dar acest răspuns este incomplet şi ne duce pe o pantă greşită.

Zeci de alte ţări se bucură de aşa zisa mană petrolieră şi gaziferă fără ca aceste atuuri să modifice tabloul unor economii slabe, sărace şi bântuite de corupţie. Modelul kazah se bazează în mod clar pe alte elemente suplimentare.

Kazahstan: o economie bazată pe export

În 1991, când Kazahstanul pornea pe drumul independenţei, rezervele sale de petrol şi gaze erau incomplet exploatate, liniile de export petrolier şi de gaze erau îndreptate doar spre economia rusă, care nu mai putea plăti aceste influxuri energetice, iar ţara era chiar in incapacitate de a-şi asigura necesarul energetic propriu, cu atât mai puţin să devină un jucător pe piaţa mondială a petrolului şi a gazelor.

Anumiţi experţi credeau că marile rezerve energetice ale Kazahstanului vor rămâne neexploatate, din lipsă de capital, tehnologie şi expertiză.

În doar 20 de ani, Kazahstanul a ştiut să îşi diversifice reţeaua de parteneri şi să devină un jucător energetic complex, care asigură dezvoltarea puterii economice chineze, plus necesarul de energie al Uniunii Europene şi al economiei ruseşti, având în acelaşi timp deschise coridoare energetice spre Golful Persic şi spre Marea Mediterană.

Investiţiile în economia kazahă au depăşit 120 de miliarde de dolari în ultimii 20 de ani, iar rezervele valutare ale ţării au trecut de 60 de miliarde de dolari.

Explicaţiile acestui miracol economic sunt nenumărate:    un climat investiţional deschis, sprijin acordat investitorilor strategici, sprijin acordat investitorilor kazahi, diversificarea partenerilor externi pentru a obţine un preţ cât mai bun pentru materiile prime exportate de Kazahastan.

Dezvoltare bazată pe investiţiile de stat

Kazahstanul a înţeles rapid un adevăr al economiilor dezvoltate: nu se poate fără un sprijin al statului faţă de activitatea economică și fără preluarea de către stat a unor cheltuieli de dezvoltare şi cercetare ce nu pot fi suportate de către agenţii privaţi.

Aceeaşi necesitate sprijinului statului apare şi în cadrul investiţiilor în infrastructură, fără de care economia nu va fi nici dezvoltată, nici competitivă.

Ca atare, în aceşti 20 de ani investiţiile economice ale statului au ajuns la 30% din PIB, asigurând o rată de creştere economică de 8% înainte de criză şi de 3% în timpul crizei.

Astfel, economia kazahă oferă acum un portret complet diferit de a cel de acum 20 de ani: o economie modernă, competitivă, bazată pe export şi în continuă creştere şi care de acum se poate baza şi pe o piaţă internă de peste 16 milioane de locuitori şi cu un produs per capita de peste 9.000 de dolari.

Economia kazahă creşte în timp de criză

În timp ce economia mondială se restrânge şi cererea de materii prime stagnează sau scade, totuşi economia kazahă cunoaşte o creştere sănătoasă în ultimii ani. Misterul se explică simplu, un plan ambiţios de dezvoltare pe perioada 2010-2014 şi intitulat simplu şi clar Programul pentru dezvoltare industrială accelerată şi inovaţie.

Planul va creea, doar în 2011, peste 24.000 de noi locuri de muncă în 152 de noi întreprinderi ce vor fi înfiinţate şi va fi realizată o investiţie în economia productivă de peste 14% din PIB.

În total, pe parcursul programului vor fi finalizate 294 de proiecte industriale şi peste 207.000 de noi locuri de muncă vor fi create spre a moderniza economia kazahă, astfel încât somajul să nu depăşească 5%, asta în condiţiile în care populaţia va creşte cu încă 2 milioane de locuitori, de la 16 la 18 milioane, până în 2020.

Profesor dr. Anton Caragea vorbind la Universitatea Euro-Asiatica din Astana : Kazahstan si Uniunea Europeana

Totodată, planul nu se concentrează doar pe investiţiile în industrie. Agricultura este şi ea vizată, Kazahstanul, care a trecut deja de la stadiul de importator de alimente la cel de exportator, va trece acum la un export susţinut de produse animaliere pentru pieţele din Orientul Mijlociu.

Rolul statului, determinant

Statul nu s-a retras din economie, lăsând-o să lupte singură cu criza, ci a continut să susţină producția, apoi nu a investit resursele nici în consum, nici în susţinerea sectoarelor bancare, ci în susţinerea sectoarelor direct productive care menţin economia în funcțiune.

În final, statul kazah a înţeles ABC-ul economiei de piaţă keynesiene, anume că fără investiţii directe ale statului, nici o economie nu poate rezista şi a luat deciziile necesare impulsionând creşterea economică a Kazahstanului.

Investiţia în oameni și competitivitatea

Toate aceste eforturi nu ar fi avut acelaşi succes dacă statul kazah s-ar fi îndreptat doar spre un model economic de piaţă liberă, fără să fie interesat şi de latura socială, de investiţia în oameni. Economia nu poate funcţiona fără specialişti, fără cadre profesionalizate şi baza oricărei dezvoltări economice stă în oameni şi în pregătirea lor.

Ca atare, toate planurile economice din ultimii 20 de ani au pus la baza lor investiţia în sistemul universitar performant al Kazahstanului, parteneriate cu universităţile de top din lume, atragerea de cadre didactice prestigioase şi investiţia în baza materială, toate au asigurat Kazahstanului o dezvoltare rapidă în domeniu, ajungând pe locuri fruntaşe în topul cercetării şi inovaţiei-singura bază a competitivităţii economice.

Atenţia acordată cercetării s-a reflectat în atragerea de investiții străine, numai Statele Unite investind direct peste 5 miliarde de dolari doar în primele 6 luni ale lui 2010.

Alţi investitori de top, atraşi de climatul favorabil al Kazahstanului şi de potenţialul său uman sunt Olanda, Marea Britanie, Franţa şi Italia, iar ritmul investiţiilor străine a crescut în perioada crizei datorită poziţiei strategice a Kazahstanului, la răscrucea pieţelor în dezvoltare din India, China, Rusia şi Asia Centrală.

În plus, Kazahstanul a ştiut să se centreze în mijlocul unei uriaşe pieţe comune de peste 170 de milioane de locuitori şi cu o cotă de piaţă de 6.000 de miliarde de dolari, prin semnarea unui acord de anulare a barierelor vamale cu Rusia şi Belarus.

Toţi investitorii străini apreciază că principala raţiune a prezenţei lor în Kazahstan o reprezintă potenţialul uman formidabil al ţării, cu o rată a alfabetizării de peste 99.6% şi cu o rata a şcolarizării universitare de peste 53%.

Adunând la aceste argumente şi obişnuitele reduceri sau anulări de taxe, anularea taxelor pe terenuri şi investiţii şi venituri, toate acestea au creat imaginea unui paradis investiţional în Kazahstan, după cum scria Aset Issekeshev, Ministrul Noilor Tehnologii şi al Industriei din Kazahstan.

Drumul Mătăsii: varianta modernă

Toată lumea îşi aduce aminte de vestitul Drum al Mătăsii, care lega bogăţiile Asiei de pieţele dornice de mătase, aur şi mirodenii ale Europei. Astăzi când piaţa europeană doreşte cu aceeaşi pasiune gazul şi petrolul Asiei, un nou Drum al Mătăsii îşi deschide porţile şi trece bineînţeles pe teritoriul Kazahstanului, precum trecea şi acum 500 de ani.

Proiectul unui ambiţios Drum al Mătăsii, ce leagă Vestul Chinei cu Vestul Europei, este noul proiect ce pune Kazahstanul în centrul dezvoltării economice mondiale. Noul drum va pune laolaltă căi ferate, şosele largi, trenuri de mare viteză pentru marfă şi pasageri, containere de transport şi conducte de apă, gaze şi petrol.

În plus, drumul va avea noi ramificaţii spre Iran şi Turcia, alte doua pieţe în rapidă dezvoltare. Când drumul va fi complet, va lega bogatul potenţial economic al Chinei, cu resursele energetice ale Asiei Centrale şi Orientului Mijlociu cu piaţa dezvoltată a Europei Occidentale şi cu pieţe din Orientul Mijlociu şi Marea Mediterană.

Noul drum va măsura 8.455 de km şi va aduce în 10 zile orice produs şi călător de la Beijing la Sankt Petersburg şi în Vestul Europei, drumul de până acum, maritim, fiind de 36.300 de kilometri şi fiind acoperit în 45 de zile, deci o reducere drastică a timpului şi a parcursului, care este extrem de marcantă şi benefică pentru dezvoltarea economică a regiunilor traversate.

Noul drum va beneficia de peste 110 de milioane de tone de cargo şi va creşte la peste 500 de miloane în următorii 5 ani. Aceste investiţii în infrastructură şi în mijloacele de transport îşi vor face simţite efectele benefice asupra economiilor din China, Japonia, Coreea de Sud şi zona de est a Asiei.

Fezabilitatea proiectului a fost garantată de Banca Mondială, care a şi alocat 2 miliarde de dolari pentru proiect sponsorizând refacerea a peste 1.000 de kilometri de cale ferată, în timp ce Kazahstanul va aloca 15 miliarde pentru acest ambiţios proiect.

Studiile de fezabilitate vorbesc despre o rata a profitabilităţii de 30% anual, astfel încât în 3 ani sumele investite vor fi recuperate, iar alte peste 58 de proiecte de investiţii vor beneficia de aportul acestui plan.

Fără acest proiect Vestul Chinei ar rămâne o regiune nedezvoltată, ocolită de miracolul economic chinezesc prezent pe coasta Pacificului, la fel imensele rezerve de petrol, gaze şi materii prime ale Asiei Centrale ar rămâne prea scumpe şi depărtate de piaţa europeană, cea indiană şi cea mondială, blocând refacerea economiei internaționale.

În plus, economia europeană, ce rămâne în urma competitorilor americani şi asiatici, îşi poate regăsi suflul cu ajutorul rezervelor Asiei Centrale, iar în final o piaţă de 200 de miloane de locuitori ai Asiei Centrale şi Europei de Est devin parte a economiei mondiale.

Băncile kazahe pornesc la cucerirea pieţei islamice

În momentul în care sistemul bancar mondial începe să tremure din toate încheieturile, după 20 de ani de consolidare, sistemul bancar kazah porneşte la cucerirea pieţelor islamice. Sistemul bancar kazah este cunoscut pentru sănătatea sa, obţinută prin criterii de eficienţă foarte stricte şi prin controlul susţinut al activităţior bancare şi consolidat prin rezerve masive păstrate la banca centrală.

Acum Kazahstanul vrea să intre pe piaţa mondială a produselor bancare pe uşa bancilor islamice. Aşa cum se ştie sistemul financiar mondial este constituit din sistemul bancar tradiţional, ce ocupă 65% din piaţă şi o zonă de 35 % ocupată de sistemul bancar islamic, sistem ce menţine o anumită structură conformă principiilor islamice.

Această zonă doreşte Kazahstanul să o cucerească, cu obiectiv anul 2020, an în care Kazahstanul trebuie să devină lider al sistemului bancar islamic.

Aceast obiectiv va fi obţinut prin finanţarea de către Kazahstan a proiectelor centrate pe transport, căi ferate şi sosele şi pe zona energiilor alternative şi în general numai în proiecte economice pe termen lung.

Unul din aceste proiecte îl constituie primul autobahn din Asia Centrală, cu un cost estimat de 762 de milioane de dolari şi cu o lungime de 220 de kilometri şi care va permite o viteză medie de 140 de kilometri pe oră.

Proiectul dezvoltării sistemului bancar kazah, ca un sistem bancar regional şi apoi ca un sistem bancar mondial este unul ambiţios şi are toate şansele să reuşească într-o lume ce încearcă să îşi revină după şocul crizei şi care are nevoie urgentă de finanţare masivă şi flexibilă.

Decizia strategică de a intra pe piața creditelor şi a proiectelor pe termen lung este una extrem de eficientă în condiţiile în care celelalte ţări au ieşit de pe aceasta piaţă tocmai datorită riscurilor ridicate prevăzute în termen de criză.

Lecţii ale Kazahstanului

Care sunt lecţiile pe care economia kazahă le oferă lumii ce încearcă să iasă din criză? În primul rând că nu există dezvoltare fără un puternic sector de stat şi fără un sprijin investiţional al statului pentru sectoare econmice nevralgice, ce au nevoie de investiţii majore şi susţinute, imposibil de efectuat de firme private.

Apoi, nicio dezvoltare economică nu este posibilă fără o dezvoltare umană: fără investiţii în sistemul educaţional, în sistemul medical şi în cel social, nu va exista nici impulsul de muncă şi nici productivitatea necesară unei dezvoltări economice.

Prin urmare, fără proiecte de infrastructură ambiţioase şi fără racordarea la economia mondială, nici o ţară nu se poate dezvolta şi nu îşi poate valorifica potenţialul.