Centrul Diplomatic/Diplomatic Center

Centrul de Studii Politice si Diplomatie/ Center for Political Science and Diplomacy

FIDEL CASTRO: TRIMITEM MEDICI SI NU SOLDATI

REFLECŢIILE COMANDANTULUI FIDEL:

TRIMITEM MEDICI ŞI NU SOLDAŢI

În Reflecţia din 14 ianuarie, la două zile după catastrofa din Haiti care a distrus această ţară soră şi vecină am scris: „Cuba în pofida faptului că este o ţară săracă şi blocată, de mulţi ani cooperează cu poporul haitian. Circa 400 de medici şi specialişti din domeniul sănătăţii prestează cooperare gratuită poporului haitian. În 127 din cele 137 de comune ale ţării lucrează zi de zi medicii noştri. Pe de altă parte, nu mai puţin de 400 de tineri haitieni s-au format ca medici în Patria noastră. Vor lucra acum cu întăririle medicale ale noastre care au plecat ieri în Haiti ca să salveze vieţi în situaţia critică.

Se pot mobiliza, deci, fără un efort special, până la 1 000 de medici şi specialişti în domeniul sănătăţii care deja sunt aproape toţi acolo şi dispuşi să coopereze cu orice alt stat care vrea să salveze vieţi haitiene şi să-i trateze pe răniţi.” „Situaţia este dificilă – ne-a comunciat şefa Brigăzii Medicale Cubaneze – dar am început deja să-i salvăm pe oameni.” Oră de oră, zi şi noapte, în puţinele spitale care au rămas în picioare, în corturi sau în parcuri şi locuri deschise, din teama populaţiei faţă de noi cutremure, profesioniştii cubanezi din sănătate au început să lucreze fără odihnă. Situaţia era mai gravă decât ne imaginam la început. Zeci de mii de răniţi stigau după ajutor pe străzile din Port-au-Prince, şi un număr incalculabil de persoane zăceau, vii sau moarte, sub ruinele de pământ sau tencuială cu care-şi îşi construiesc locuinţele i8mensa majoritate a populaţiei. Edificii, chiar mai solide, s-au prăbuşit. A fost nevoie şi să-i găsim, în mijlocul cartierelor distruse pe medicii haitieni absolvenţi ai ELAM, dintre care mulţi au fost afectaţi direct sau indirect de tragedie. Funţionari ai Naţiunilor Unite au rămas prinşi în câteva din hotelurile lor şi s-au pierdut zeci de vieţi, inclusiv a câtrorva şefi ai MINUSTAH, o forţă a Naţiunilor Unite, şi nu se ştia nimic de soarta a sute de alţi membrii ai personalului. Palatul Prezidenţial din Haiti s-a prăbuşit. Multe instalaţii publice, chiar câteva spitale, au devenit nişte ruine. Catastrofa a cutremurat lumea, care a pputut vedea ce se întâmplase prin imaginile redate de principalele canale itnernaţionale de televiziune. Din toate părţile, guvernele au anunţat trimiterea de experţi în salvare, alimente, medicamente, echipamente şi alte resurse. În conformitate cu poziţia publică formulată de Cuba, personal medical de alte naţionalităţi, ca spanioli, mexicani, columbieni şi din alte ţări, au lucrat fără preget împreună cu medicii noştri în isntalaţiile pe care le-am improvizat. Organizaţii ca OPS şi ţări prietene ca Venezuela şi din alte ţări au furnizat medicamente şi resurse variate. Absenţa totală a discriminării şi şovinismului a caracterizat conduita impecabilă a profesioniştilor cubanezi şi a conducătorilor lor.

Cuba, la fel ca tot ce a făcut în situaţii similare, ca atunci când uraganul Katrina a făcut ravagii în oraşul New Orleans şi a pus în pericol viaţa a mii de americani, s-a oferit să trimită o brigadă medicală completă pentru a coopera cu poporul Statelor Unite, o ţară care, aşa cum se ştie, are resurse imense, dar ceea ce era nevoie erau medici pregătiţi şi echipaţi pentru a salva vieţi. Prin situarea geografică, peste o mie de medici din Brigada „Henry Reeve” erau organizaţi şi pregătiţi cu medicamente şi materialele necesare pentru a pleca la orice oră din zi sau din noapte spre acel oraş american. Prin mintea noastră nici măcar n-a trecut ideea că Preşedintele acestei ţări va respinge oferta şi va permite ca un număr de americani care puteau fi salvaţi să-şi piardă viaţa. Eroarea acestui guvern poate a fost incapacitatea de a înţelege că poporul Cubei nu vede în poporul american un inamic, şi nici nu-l consideră vinovat de agresiunile pe care le-a suferit Patria noastră. Acel guvern n-a fost nici capabil să înţeleagă că ţara noastră nu are nevoie să cerşească favoruri sau iertare de la cei care timp de jumătate de secol au încercaat în zadar să ne îngenunchieze. Ţara noastră, la fel ca în cazul Haiti, a acceptat imediat cererile de survol în regiunea orientală a Cubei şi alte facilităţi de care aveau nevoie autorităţile din Statele Unite pentru a presta asistenţă cât mai rapid posibil cetăţenilor americani şi haitieni afectaţi de cutremur. Aceste norme au caracterizat conduita etică a poporului nostru care, cu mărinimia şi fermitatea lui, au constituit trăsăturile permanente ale politicii noastre externe. Acest lucru îl ştiu bine cei care au fost adversarii noştri pe arena internaţională. Cuba va apăra ferm opinia că tragedia care a avut loc în Haiti, ţara cea mai săracă din emisfera occidetnală, constituie o provocare a ţărilor bogate şi puternice din comunitatea internaţională. Haiti este produsul net al sistemului colonial, capitalist impersialist impus lumii. Atât sclavia din Haiti cât şi ulterioara lui sărăcie au fost impuse din exterior. Teribilul seism s-a produs după Conferinţa de la Copenhaga, unde au fost călcate în picioare drepturile cele mai elementare a 192 de state care fac parte din Organizaţia Naţiunilor Unite.

După tragedie s-a dezlănţuit în Haiti o competiţie pentru adoptarea precipitată şi ilegală de copii, care a obligat ca UNICEF să ia măsuri preventive contra dezrădăcineării multor copii, lucru care ar lipsi familiile de asemenea drepturi. Numărul de victime mortale depăşeşte deja o sută de mii. Un număr ridicat de cetăţeni şi-au pierdut braţele sau picioarele, sau au suferit fracturi care necesită reabilitare pentru a putea munci sau pentru a-şi duce viaţa. 80% din ţară trebuie reconstruită şi creată o economie suficient de dezvoltată pentru a satisface nevoile pe măsura capacităţilor productive. Reconstrucţia Europei sau Japoniei, plecând de la capacitatea productivă şi nivelul tehnic al populaţiei, era o sarcină relativ simplă în comparaţie cu efortul ce trebuie făcut în Haiti. Acolo, ca în mare parte din Africa şi alte zone din Lumea a Treia, este indispensabil să creezi condiţiile petnru o dezvoltare sustenabilă. În numai 40 de ani omenirea va avea peste 9 miliarde de locuitori, şi se confruntă cu provocarea unei schimbări climatice pe care oamenii de ştiinţă o acceptă ca pe o realitate inevitabilă. În toiul tragediei haitiene, fără ca nimeni să ştie cum şi de ce, mii de soldaţi din unităţile de infanterie marină a Statelor Unite, trupe aero-purtate din Divizia 82 şi alte forţe militare au ocupat teritoriul Haiti. Şi mai rău, nici Organizaţia Naţiunilor Unite, nici Guvernul Statelor Unite n-au oferit o explicaţie opiniei publice mondiale a acestor mişcări de forţe. Câteva guverne se plâng că mijloacele lor aeriene nu au putut ateriza şi transporta resursele umane şi tehnice trimise în Haiti. La rândul lor, diverse ţări anunţă trimiterea suplimentară de soldaţi şi echipamente militare. Asemenea fapte, din punctul meu de vedere, vor contribui la haotizarea şi complicarea ajutorului internaţional, şi aşa complicat.

Este necesar să se discute serios tema şi să fie atribuit Organizaţiei Naţiunilor Unite rolul de coordonator care-i revine în această chestiune delicată. Ţara noastră îndeplineşte o sarcină strict umanitară. În măsura posibilităţilor sale va contribui cu resursele umane şi materiale care-i stau la îndemână. Voinţa poporului nostru, mândru de medicii săi şi cooperanţi în chestiunile vitale, este mare şi va fi la înălţimea împrejurărilor. Orice cooeprare importantă care este oferită ţării noastre nu va fi respinsă, dar acceptarea va fi subordonată în întregime importanţei şi stringenţei ajutorului de care este nevoie de resurse umane ale ţării noastre. Este just să consemnăm că, până în acest moment, modestele nostre mijloace aeriene şi importantele resurse umane pe care Cuba le-a pus la dispoziţia poporului haitian nu au întâmpinat nici o dificultate să ajungă la destinaţie.

 Noi trimitem medici, nu soldaţi!

FIDEL CASTRO RUZ

23 ianuarie 2010

January 25, 2010 - Posted by | Diplomacy, Ecology, Economy, Environment, Fidel Castro, Foreign policy, History, Informations, International Relation, Latin America, Leaders, Mass media, News, Open Letter, Politics, Religion, United States | , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

No comments yet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: