Centrul Diplomatic/Diplomatic Center

Centrul de Studii Politice si Diplomatie/ Center for Political Science and Diplomacy

Fidel Castro dezvaluie adevarul despre Copenhaga

REFLECŢIILE COMANDANTULUI FIDEL:

 ADEVĂRUL CELOR ÎNTÂMPLATE LA CONFERINŢĂ

Pe tineri îi interesează mai mult decât pe oricine viitorul. Până de foarte curând se discuta despre tipul de societate în care să trăim. Astăzi se discută dacă societatea umană va supravieţui. Nu este vorba de fraze dramatice.  Trebuie să ne obişnuim cu faptele reale.  Ultimul lucru pe care-l poate pierde omul este speranţa. Cu adevărul în mână, bărbaţi şi femei de toate vârstele, în special tinerii, au dus la Conferinţă o bătălie exemplară, oferind lumii o lecţie mare.    Principalul acum este să se cunoască cât mai mult posibil în Cuba şi în lume ceea ce s-a întâmplat la Copenhaga. Adevărul  posedă o forţă care depăşeşte inteligenţa mediatizată şi de multe ori dezinformată  despre cine ţine în mână destinele  lumii.

   Dacă în capitala daneză s-a reuşit ceva improtant,  a fost faptul că prin mediile de comunicare în masă opinia mondială a putut vedea haosul politic creat şi tratamentul umilitor al şefilor de stat şi guvern, miniştri şi mii de reprezentanţi ai mişcărilor sociale şi din instituţii,  care, plini de iluzii şi speranţe s-au dus la sediul Conferinţei de la Copenhaga.  Brutala reprimare a manifestanţilor  paşnici de către  forţa publică,  aminteşte   atitudinea trupelor de asalt ale naziştilor care au ocupat vecina  Danemarcei în aprilie 1940. Ceea ce nimeni nu-şi putea imagina este că, la 18 decembrie 2009, în ultima zi a Conferinţei, aceasta va fi suspendată de guvernul danez – aliat al NATO şi asociat la măcelul din Afganistan – pentru a  preda sala principală a Conferinţei  Preşedintelui Obama,  unde el şi un grup select de invitaţi, 16 în total,  aveau dreptul exclusiv să vorbească. Obama a rostit un discurs înşelător şi demagogic, plin de ambiguităţi, care nu  angaja  în nici un fel şi ignora Acordul cadru de la Kyoto.  A plecat din sală imediat după ce a mai ascultat câţiva vorbitori. Printre invitaţii să vorbească erau cei din ţările cele mai industrializate, câteva economii emergente şi  câţiva dintre cei mai săraci de pe glob. Liderii şi reprezentanţii a peste 170 nu aveau decât dreptul de a asculta.

    Încheindu-se discursurile celor 16 aleşi, Evo Morales, cu toată autoritatea originii sale  de indian aymara, recent ales cu 65% din voturi şi sprijinul a două treimi din Camera şi Senatul Boliviei, a cerut cuvântul.  Preşedintelui de şedinţă danez nu i-a rămas alternativă decât să i-l acorde  la cererea celorlalte delegaţii. Când Evo şi-a încheiat frazele înţelepte şi profunde, danezul a trebuit să-i dea cuvântul lui Hugo Chavez. Ambele discursuri  vor rămâne în istorie ca exemple de discursuri scurte şi oportune.  Odată îndeplinită magistral sarcina, cei doi au plecat spre respectivele lor ţări. Dar când Obama a părăsit scena forului, nu-şi îndeplinise  încă sarcina în ţara sediu a Conferinţei.

   Din noaptea de 17 şi dimineaţa  zilei de 18, Primul ministru al Danemarcei şi înalţi reprezentanţi ai Statelor Unite  se întâlneau cu Preşedintele comisiei Europene şi liderii celor 27 de ţări pentru a le propune în numele lui Obama, un proiect de acord, la a cărui elaborare nu  a participat nici unul dintre ceilalţi lideri din restul lumii. Era o iniţiativă antidemocratică şi virtual clandestină, care ignora mii de reprezentanţi ai mişcărilor sociale, instituţii ştiinţifice, religioase şi ceilalţi invitaţi la Conferinţă.

    În toată noaptea de 18 până la 3 din 19,  când deja mulţi Şefi de State  plecaseră, reprezentanţii ţărilor au aşteptat reînceperea şedinţelor şi încheierea  reuniunii.  Toată ziua de 18, Obama a susţinut reuniuni şi conferinţe de presă. La fel au făcut liderii din Europa. Apoi au plecat.    Atunci s-a întâmplat ceva insolit: la trei noaptea pe 19, Primul ministru al Danemarcei a convocat o reuniune  pentru încheierea Conferinţei.  Rămăseseră să-şi reprezinte ţările miniştri, funcţionari, ambasadori şi personalul tehnic.    A fost totuşi uimitoare bătălia pe care a dus-o în zori un grup de reprezentanţi  ai ţărilor din Lumea a Treia, care respingeau încercarea lui Obama şi a celor bogaţi de pe planetă să prezinte ca acord prin consens al conferinţei documentul impus de de Statele Unite.

   Reprezentantul Venezuelei, Claudia Salerno, cu o energie impresionantă  şi-a arătat mâna dreaptă, din care ţâşnea sânge, din cauza forţei cu care  a lovit în masă ca să-şi exercite dreptul de a lua cuvântul. Tonul vocii ei şi demnitatea argumentelor sale nu pot fi uitate.     Ministrul de externe al Cubei, a rostit un discurs  energic de  aproximativ 1000 de cuvinte, din care aleg câteva paragrafe pe care vreau să le includ în această Reflecţie:

   „Documentul pe care dv. aţi afirmat de  câteva ori că nu există, domnule Preşedinte, apare acum. (…) am văzut versiuni care circulă pe sub mână şi care se discută în mici conciliabule secrete…”

„…Deplâng profund maniera în care dv. aţi condus această conferinţă.”

   „…Cuba consideră extrem de insuficient şi inadmisibil textul acestui proiect apocrif. Ţinta de 2 grade Celsius este inacceptabilă şi ar avea consecinţe catastrofale incalculabile…”

„De asemenea cunosc versiunile anterioare ca  tot aşa, prin proceduri îndoielnice şi clandestine,  au fost negociate în cerculeţe închise…”

„Documentul pe care dv. îl prezentaţi acum, omite tocmai  acele deja slabe şi insuficiente fraze cheie pe care le conţinea acea versiune…”

   „…pentru Cuba este  incompatibil cu criteriul ştiinţific universal recunoscut, care consideră urgent şi de neamânat asigurarea unor niveluri de reducere de cel puţin 45%  din emisii pentru anul 2020, şi nu mai mici de 80% sau 90% reduceri pentru 2050.”

    „Orice  propunere de continuare a negocierilor  pentru a adopta, în viitor, acorduri de reducere a emisiilor, trebuie să cuprindă inevitabil conceptul de  vigoare a Protocolului de la Kyoto (…) Hârtia dv., domnule Preşedinte, este actul de deces al Protocolului de la Kyoto, lucru pe care delegaţia mea nu-l acceptă.”

    „Delegaţia cubaneză vrea să sublinieze preeminenţa principiului de „responsabilităţi comune, dar diferenţiate”, ca criteriu central al viitorului proces de negocieri. Hârtia dv. nu spune nici un cuvânt despre acest lucru.”

    „Acest proiect de declaraţie omite angajamentele concrete de finanţare şi transfer de tehnologii către ţările în curs de dezvoltare ca parte a îndeplinirii obligaţiilor asumate de ţările dezvoltate   prin Convenţia Cadru a Naţiunilor Unite  de Schimbare Climatică (…) Ţările dezvoltate,  care-şi impun interesele prin documentul dv., domnule Preşedinte,  eludează orice angajament concret.”

„Ceea ce dv. numiţi, domnule Preşedinte, „un grup de lideri reprezentativi”, este, pentru mine,  o grosolană violare a principiului de egalitate suverană consacrat de Carta Naţiunilor Unite…”

„Domnule Preşedinte, vă solicit formal ca această declaraţie să fie inclusă în raportul final al lucrărilor acestei lamentabile şi ruşinoase  a 15-a Conferinţă  a Părţilor.”

Li se acordase numai o oră reprezentanţilor statelor pentru a emite opinii, ceea ce a dus la situaţii complicate, ruşinoase şi neplăcute.    Atunci s-a produs o amplă dezbatere în care delegaţii ţărilor dezvoltate au exercitat puternice presiuni pentru a  face ca Conferinţa să adopte acel document ca rezultat final al deliberărilor.     Un număr redus de ţări a insistat cu tărie pe omisiunile  grave şi ambiguităţile documentului  impus de Statele Unite, în special pe absenţa  unui angajament din partea ţărilor dezvoltate în ceea ce priveşte reducerea emisiilor de carbon şi finanţarea adoptării de măsuri de  atenuare şi adaptare  a ţărilor din Sud.

    După o lungă şi extrem de tensionată discuţie, a prevalat poziţia ţărilor din ALBA şi a Sudanului, ca Preşedinte al Grupului celor 77, că documentul în chestiune era inacceptabil pentru a fi adoptat de Conferinţă.    În faţa evidentei lipse de consens, Conferinţa s-a mărginit  să „ia notă” de existenţa acelui document ca poziţie a unui grup de circa 25 de ţări.

    După această decizie adoptată la ora 10:30 dimineaţa, ora Danemarcei, Bruno – după  ce a discutat împreuă cu alţi reprezentanţi din ALBA cu Secretarul ONU, în mod amical, şi i-au  manifestat disponibilitatea de a continua lupta la Naţiunile Unite pentru a  stopa teribilele consecinţe ale schimbării climatice – a plecat împreună cu Vicepreşedintele cubanez Esteban Lazo către ţară pentru a lua parte la   şedinţa Adunării Naţionale , încheindu-şi  sarcina. La Copenhaga au mai rămas câţiva membri ai delegaţiei şi ambasadorul pentru a participa la  demersurile finale.

   În seara zilei de azi au informat următoarele:

  „…atât cei care au participat la elaborarea documentului, cât şi cei care  – ca Preşeditnele SUA –  au anticipat  să anunţe adoptarea lui de către Conferinţă…cum nu puteau să repingă decizia de a se limita la a „lua notă” de  aşa zisul „Acord de la Copenhaga”, au încercat să propună o procedură pentru ca alte ţări  Părţi care nu fuseseră în această discuţie, s-au alăturat, declarându-şi adeziunea, cu care încercau să dea un caracter legal  zisului acord care de fapt nu putea  să  judece dinainte rezultatul negocierilor care  trebuiau să continue.”

„Această încercare tardivă a primit din nou o fermă opoziţie a Cubei, Venezuelei şi Boliviei, care au avertizat că acest document pe care Convenţia  nu şi l-a însuşit nu avea nici un caracter legal, nu exista ca document al Părţilor şi nu putea să se stabilească vreo regulă pentru o presupusă adoptare a sa…”

„În acest stadiu s-au terminat şedinţele de la Copenhaga, fără să se fi adoptat  documentul care  fusese pregătit pe ascuns în ultimele zile, cu o evidentă dirijare ideologică din partea administraţiei americane…”

Mâine atenţia se va concentra pe Adunarea Naţională.    Lazo, Bruno şi restul delegaţiei va sosi azi la  miezul nopţii. Ministrul de Externe al Cubei va putea explica, luni, cu detalii şi precizia necesară, adevărul celor petrecute la Conferinţă.

FIDEL CASTRO RUZ

19 decembrie 2009

December 26, 2009 - Posted by | Diplomacy, Ecology, Economy, Environment, Foreign policy, History, Informations, International Relation, Latin America, Leaders, Mass media, News, Open Letter, Politics | , , , , , , , , , , , , , , , ,

No comments yet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: