DPR KOREA EMBASSY ANNOUNCES THE SUCCESSFUL ORBIT PLACEMENT OF A SATELLITE
According to a press release emanating from the DPR Korea Embassy in Romania the DPR Korea has successfully launched into orbit a perfect functioning observation satellite.
Here is the full text of the press statement:
KIM JONG UN Issues Order on Launching Earth Observation Satellite Kwangmyongsong-4
Pyongyang, February 7 (KCNA) — Kim Jong Un, supreme leader of the Workers’ Party of Korea, the state and the army, issued an autograph order on launching earth observation satellite Kwangmyongsong-4 on Feb. 6, Juche 105 (2016).
The National Aerospace Development Administration of the DPRK will publish a report on the successful launch of earth observation satellite Kwangmyongsong-4 under the direct guidance of Kim Jong Un.
DPRK National Aerospace Development Administration Releases Report on Satellite Launch
Pyongyang, February 7 (KCNA) — The DPRK National Aerospace Development Administration on Sunday issued a report on the successful launch of earth observation satellite Kwangmyongsong-4.
The report said:
Scientists and technicians of the DPRK National Aerospace Development Administration succeeded in putting the newly developed earth observation satellite Kwangmyongsong-4 into its orbit according to the 2016 plan of the 5-year program for national aerospace development.
Carrier rocket Kwangmyongsong blasted off from the Sohae Space Center in Cholsan County, North Phyongan Province at 09:00 on February 7, Juche 105(2016).
The satellite entered its preset orbit at 09:09:46, 9 minutes and 46 seconds after the liftoff.
The satellite is going round the polar orbit at 494.6 km perigee altitude and 500 km
apogee altitude at the angle of inclination of 97.4 degrees. Its cycle is 94 minutes and 24 seconds.
Installed in Kwangmyongsong-4 are measuring apparatuses and telecommunications
apparatuses needed for observing the earth.
The complete success made in the Kwangmyongsong-4 lift-off is the proud fruition
of the great Workers’ Party of Korea’s policy on attaching importance to science and
technology and an epochal event in developing the country’s science, technology,
economy and defense capability by legitimately exercising the right to use space for independent and peaceful purposes.
The fascinating vapor of Juche satellite trailing in the clear and blue sky in spring of
February on the threshold of the Day of the Shining Star, the greatest national holiday of Kim Il Sung’s Korea, is a gift of most intense loyalty presented by our space scientists and technicians to the great Comrade Kim Jong Un, our dignified party, state and people.
The National Aerospace Development Administration of the DPRK will in the
future, too, launch more satellites of Juche into the space, true to the great Workers’
Party of Korea’s policy of attaching importance to science and technology.
Kazakh Khanate it is a great creation of the nomadic civilization say`s Kazakhstan Ambassador to Romania- Daulet Batrashev
Remarks
by Ambassador of Kazakhstan Daulet Batrashev on the Conference dedicated to the celebration of the 550th anniversary of the foundation of
the Kazakh Khanate (Statehood)
Sultans Zhanibek and Kerey-the founding fathers of Kazakh Khanate in Taraz-1465
October, 6, 2015
Targoviste city
Your Excellencies,
Dear friends!
This is a highly symbolic year for all citizens of my country.
It was exactly 550 years ago, in the center of the Eurasian continent, that our ancestors founded the Kazakh Khanate, a great creation of the nomadic civilization.
It was the starting point in the centuries-long nationhood of our people, which has found its fullest expression in the modern country named Kazakhstan.
As our head of the state, Nursultan Nazarbayev has written: “Assessing Kazakh history, we must abandon the many stereotypes and instead understand properly what aspects of traditional Kazakh society have ‘imprinted’ themselves into our modern nation.”
It is this centuries-long period of the history of our country that laid the foundation not only of our modern state but also of our multi-vector foreign policy.
The Kazakh Khanate was not, of course, the first chapter in the history of the Kazakh people.
It was heir to the Great Steppe empires – the Turkic Kaganate (of the 6th to 8th centuries) and Eke Mongol Ulus (the Great Empire of Genghis Khan).
However, their origins and development can be traced much further back in time.
The ancient history of the Great Eurasian steppe zone is primarily a history of militant nomadic tribes.
The current territory of Kazakhstan were lands inhabited by Iranian-speaking and Turkic-speaking tribes: the Saka, Kangly, Usuns and Huns.
These ethnic groups had to permanently overcome the twists and turns of war, established diplomatic relations, concluded trade agreements, struck political and military alliances, to extend permanently the territorial framework for the future Kazakh state of today.
Even in the second half of the 5th century BC the man known as the Father of History, the Greek author Herodotus described the vast eastern country of Scythia, which would be also known as “the country of Saka people”.
Ancient Persian sources placed Saka, the population of Great Steppe, to the north of the Amudarya and Syrdarya rivers.
The Saka civilization to the west was in contact with the Ancient Greeks and to the east with the Chinese.
The Silk Road was crossing the heartland of Kazakh Khanate
To the south, the Saka’s nomadic country of Turan bordered Iran, the land of Indo-Aryan people.
It was this era when the Silk Road, the trade artery linking the early civilizations of East and West first began to emerge.
We also saw the rise of the first political entities within the present territory of Kazakhstan.
Some historians cite Zoroastrianism’s sacred book of Avesta to point to a state named Kangkha in the midstream of the Syrdarya River around the 7th and 6th centuries BC.
According to ancient Chinese document, the Book of Han, roughly the same areas were occupied in the 2nd century BC by the State of Kangyui.
A successor to the political traditions of the Saka tribes, covering roughly the lands of modern-day southeastern Kazakhstan and northern Kyrgyzstan, was the State of Usun.
The arrival of the Great Empire of Huns signaled a milestone in the ethnic, cultural and political development of the people of this land.
In the middle of the 6th century, a decisive role in the development of language, culture and the worldview of the tribes inhabiting Kazakhstan was played by the Turk Empire or Turkic Kaganate (referred to in written sources as “Turkic El”), a major power of the Early Middle Age.
The first kagans’ policies were so in tune with the interests of all Turkic tribes that the limits of their authority quickly expanded as far as the Black Sea in the west and the Great Wall of China in the east.
Based on authoritative historical sources, President Nazarbayev has written, “The first Turkic Empire (552-603) was part of the system of political and economic relations between Byzantium, Iran and China.
President Nursultan Nazarbayev has succeeded in putting in the center of the modern Kazakhstan the values of history and tradition
In its heyday, the Turkic Empire stretched from Manchuria to the Gulf of Kerch and from the Yenisei River to the Amu Darya. Therefore Turkic Kagans became the creators of the first Eurasian empire”.
According to both medieval and modern historians, the Turkic states were the direct successors of the Hun Empire.
The Turks, drawing on the achievements of western and eastern nations, created a distinctive culture with its own writing system, the so-called Orkhon-Yenisei runic script.
Being at the crossroads of different religions, such as Tengrism, Christianity, and Buddhism, the Turkic Kaganate also played a huge role in their subsequent development.
Following the collapse of the Turkic Kaganate, a series of new ethno-political unions of Turkic tribes emerged one after another.
In the area of the Irtysh River, the State of Kimaks appeared in the late 8th century.
Its fall was caused by a powerful wave of migration from the east and in the middle of the 9th century began the rise of Kypchaks.
Eventually they occupied much of Eurasia’s Great Steppe, with its borders stretching from the Irtysh to the west as far as the Danube’s mouth, with the entire area labeled in Arabic and Persian sources of the period as Desht-i Kypchak (or the Kypchak Steppe).
In Russian sources, the Kypchaks were called Polovtsy and European ones named them Kumans or Kuns.
During the 12th and 13th centuries in Desht-i Kypchak there was a migration of large masses of the population.
The Kypchak confederation was a set of clans and tribes, brought together by both military and economic factors and from which the cultural and linguistic unity of the people gradually emerged.
The fundamental transformation of political and cultural values, economic and ethnic components of Eurasian political entities came in the 13th century after the unification of the entire nomadic Central Asian peoples under the Mongol Empire or Horde led by Genghis Khan.
This emerged following the Supreme congress of nomadic tribes or QURULTAY – in 1206.
Kazakhstan Ambassador-Daulet Batrashev presents a detailed outline of the importance and significance of 550 years of Kazakhstan history
Renowned early 20th century Russian historian of Central Asia Vasily Bartold highlighted the deep connections between the Turkic Kaganate and Genghis Khan’s Empire.
According to him, the numerically dominant Turkic-speaking tribes gradually assimilated the core group of Mongolian-speaking warriors in central parts of the Eurasian plains to shape new state entities in the Great Steppe.
Another milestone event for the future of the Kazakh Khanate was the partition of the empire of Genghis Khan into several smaller informal states.
Among them, perhaps the largest was the Golden Horde (Altyn Orda) managed by the descendants of his eldest son Juchi.
The Golden Horde was the first centralized state in post-Mongol period that included most of the modern Kazakhstan’s territories.
Initially part of the Mongol Empire, it was under the control of Genghis Khan’s grandson, Batu (1242-1256), who behaved essentially as an independent ruler.
The key principles of nomadic statehood, which were laid in the foundation of the Golden Horde, were relevant for several other political entities, which developed from Genghis Khan’s descendants in the Great Steppe including the White Horde, the Abulkhair Khanate, Moghulistan, and eventually, the Kazakh Khanate.
Unlike in the previous era, each of these had a number of important features as they emerged largely or exclusively on the territory of modern Kazakhstan.
They had similar political structures and far-reaching similarities in their economic and cultural development.
In addition, they had common dynastic origin, sharing the tradition derived from Gengis Khan and his descendants of the exclusive right of authority.
In the broader historical context, the remarkable civilization of the Great Eurasian Steppe in the medieval period left its imprint on the development of many of its neighbors too including Iran, China, India, Byzantium, Russia and the countries of Eastern Europe.
It was on the basis of the nomadic civilization that the Kazakh people’s first formalized state emerged and on which the best traditions and accomplishments of political, economic, social and cultural development of the peoples inhabiting the lands of modern-day Kazakhstan are now based.
The new state’s very name – the Kazakh Khanate – confirmed the emergence of a new and hitherto unknown political entity in the 15th century’s historical arena.
The 16th century Central Asian historian Mirza Mohammed Haydar Dulati reported that the Kazakh Khanate was formed in autumn 1465 in the valleys of rivers Chu and Talas in the modern Zhambyl Region in South and South-Eastern Kazakhstan.
This followed the migration of numerous tribes led by the sultans Kerei and Zhanibek that rebelled against the despotic rule of Abulkhair Khan from the rival dynastic branch of Shaibanids.
With the consolidation of the new state, a centralized system of political authority was established in the Great Steppe.
The fall of the Shaybanid dynasty cleared the path for the establishment of Kazakh Khanate and for three centuries of stability in Central Asia under the kazakh control.
Legislative and executive powers were concentrated in the hands of a supreme ruler – Khan, who also performed the duties of a military commander.
The executive and legislative powers of Khan were regulated by such legislative acts of the Kazakhs as the QASYM KHANNYN QASQA ZHOLY (Kassym Khan’s Trodden Path), ESIM KHANNYN ESKI ZHOLY (Esim Khan’s Old Path), and ZHETI ZHARGY (Seven Laws).
These were official documents that regulated public policy and society’s functioning in general.
In turn, these laws were based on the centuries-old customs and traditions of the people.
These codes shaped the public administration of the Kazakh State and defined the concept of “Steppe Democracy.”
The Kazakh society had the right to openly regulate the complicated issues of domestic and foreign policy by electing judges – BIYS, who represented the people’s interests.
A special role in strengthening the Kazakh Khanate, promoting the idea of unity and spreading its message to the people as a whole was played by spiritual leaders – storytellers – ZHYRAUS and AKYNS, as well as musicians – KUISHI.
Through their works, they raised issues such as the power and responsibility of the KHANS, BIYS, and BATYRS (knights) in securing the independence of the people.
They also drew attention to the importance of foreign policy and international relations, as well as educating the younger generation.
Founded in 1465, the Kazakh Khanate over two and a half centuries evolved. Its economic, political and cultural policies developed and strengthened.
Timely changes helped strengthen the national spirit of the Kazakh people.
In the 16th century, the Kazakh Khanate was already known throughout much of Eurasia.
According to the renowned Russian scholars Vladimir Dahl and Nikolay Baskakov, the ethnic name of “Kazakh” has Turkic origins.
In old Turkic sources the concept of “qazaqlyq” was used as a symbol of freedom and the free way of life.
As Baskakov noted, all interpretations of the word “Kazakh” are related to each other and have common roots, which mean an “independent person”.
He wrote, “the same meaning is associated with the name of Turkic nationality – Kazakhs – and it means a free and independent nomad”.
The early 16th century source known as Zayn ad-Din Vasifi’s “Badai Al-wakai” labelled the lands ruled by Kazakh khans as “Kazakhstan”.
The map drawn in 1562 based on information collected by the English traveller and diplomat Anthony Jenkinson – the envoy in Moscow for the English Queens Mary and later Elizabeth the First named the vast land between “Tashkent” in the south and “Siberia” in the north as “Cassackia”.
The greatest political prominence and territorial expansion of the Kazakh Khanate was under the reigns of Khan Qasym who ruled between 1511 and 1523 and later Khan Khak-Nazar who ruled between 1538 and 1580.
During these periods, the Kazakh khans pursued active, independent domestic and foreign policies.
They ruled the lands between the Caspian Sea to the Altay Mountains, an area quite similar in its shape to the outline of modern Kazakhstan.
Already during this period, foreign policy was determined by a number of important directions, or vectors, which would find their continuation later.
It was during this time, for instance, that early diplomatic relations were established with Russia.
By the 17th century, the process of forming a single nation was generally complete.
As a result, all Turkic and non-Turkic tribes of Central Asia, ruled by the Kazakh Khanate, consolidated into an entity known as Kazakhs.
Ethnic traditions, customs, a common religion, language and culture were established.
The Kazakh Khanate’s rulers and their people fought hard to preserve the integrity of their national territory.
It was only through the unity of the Kazakh people that external aggression, civil strife and separatist tendencies of individual rulers could be overcome.
We must not also forget the Steppe diplomacy that successfully operated across the vast lands of Eurasia.
The Kazakh Khanate gradually but confidently emerged as an independent force in international relations.
The Kazakh State rulers carried out their foreign policy by diplomatic activity based on rules drawn up from their practical experiences of negotiations with representative of other states.
Only a nation with genes of peacefulness, good-neighbourliness and tolerance in its blood could have safeguarded such a vast territory through the art of diplomacy.
These have become the principles of a multi-vector policy, balance and pragmatism of contemporary Kazakh diplomacy.
The Kazakh Khanate’s history was, however, cut short by a number of negative factors.
In particular, military forces were depleted as a result of the bloody defensive wars of 17th and 18th centuries against a powerful nomadic Empire of the Jungars and the parallel expansion of a new dominant power in Eurasia – the Russian Empire.
It was the Russian Empire, which eventually incorporated lands of the Kazakh khanate – partly voluntarily, partly conquered by force of European weaponry, in the 130 years between 1731 and 1865.
Then followed a controversial, although not a totally negative, period of development under the rule of Russian Tsars.
In the early 20th century, when Russia faced a wave of revolutionary democratic activism, a fresh impetus for Kazakh statehood came from the activities of a new generation of Kazakh intellectuals.
This resulted in formation of the short-lived government of ALASH ORDA, with Alash being a synonym of the name Kazakh.
The All-Kazakh Congress, held in Orenburg city in 1917, created a territorial and national autonomy “Alash” embracing a number of regions with Kazakh population.
All executive powers were passed to the Temporary National Council of Alash Orda, which consisted of 25 members and was led by the eminent statesman, liberal politician, and true patriot Alikhan Bukeykhanov.
Assessing the significance of those events, President Nursultan Nazarbayev in his book “In the Stream of History” wrote that through the Government of Alash Orda: “The Kazakh nation obtained a real chance to reach its primary objective of recreating a national statehood.
However, the peaceful development of events was interrupted by a new crisis in the Russian society, which led to the establishment of a dictatorship of the Bolshevik party”.
Nevertheless, these new socio-political realities led to Kazakhstan having a chance to recapture some form of nationhood.
Milestone events in this process were the creation of the Kazakh Autonomous Soviet Republic in 1920 and of the Kazakh Soviet Socialist Republic in 1936.
However, the truth is that autonomous Kazakh statehood existed only formally.
In reality, there was limited sovereignty and a significant dependence of its authorities first on the Russian Soviet Federative Socialist Republic and later on the Soviet Union’s leadership.
This all changed with the independence that Kazakhstan gained in 1991, which saw a new stage of Kazakh statehood.
This heralded dynamic political, economic, social and cultural development.
People throughout the world are now aware of our nation’s achievements during this period.
They include the move of our nation’s capital, hosting the OSCE Summit in Astana and the Congresses of Leaders of World and Traditional Religions, the triumph of our Olympic team in London 2012, and winning the right to host the EXPO 2017 in Astana.
In his 2012 State-of-the Nation Address, President Nazarbayev set out our country’s development strategy until 2050 to build on all we have achieved.
That is why the 550th anniversary of the first national state of the Kazakhs is so important to our country and people.
In September, with the participation of our President and many foreign visitors, there was a celebration of this significant historical milestone.
It will coincide with a major international conference, which will bring together scholars from around the world who study issues related to the history of the Kazakh khanate.
In October, the ancient city of Taraz in the south of our country will host further celebrations.
Taraz-the capital city of Kazakh Khanate and the place of the 1465 proclamation of the first Kazakh state by Sultans Zhanibek and Kerey (reconstruction)
Taraz is the capital of the region where the actual events of the formation of the Kazakh khanate took place.
There, on October 8, Kazakhstan will hold a big celebration under the open sky to recreate the atmosphere of those historic events that happened on this land 550 years ago.
Your Excellencies, ladies and gentlemen,
Thank you for listening to my attempt to explain the importance of the celebration of the 550th anniversary of the Kazakh khanate for our nation.
I believe this will help improve understanding of the history and identity of the people of Kazakhstan.
Let me end what has been a lengthier statement than usual.
Thank you for your attention. I would be delighted to answer any questions and to hear your opinions and comments on what I have said.
Hanatul Kazah – o creație măreață a civilizației nomade de Daulet Batrashev, Ambasadorul Kazahstanului in Romania
Discursul
Excelenţei Sale Domnului Daulet Batrashev,
Ambasadorul Extraordinar şi Plenipotenţiar al Kazahstanului in Romania
In cadrul Conferinței dedicate aniversării a 550 de ani de la înființarea Hanatului Kazah
Sultanii Zhanibek si Kerey sunt fondatorii Hanatului Kazah in Taraz in 1465
6 octombrie 2015
Târgoviște
Excelenţele Voastre!
Stimați prieteni!
Acesta este un an simbolic pentru toți concetățenii mei.
Acum exact 550 de ani în centrul continentului eurasiatic, strămoșii noștri au întemeiat Hanatul Kazah – o creație măreață a civilizației nomade.
Acesta a fost punctul de plecare în atingerea independenţei, un drum parcurs de secole de poporul nostru, care și-a găsit expresia cea mai deplină în țară modernă numita Kazahstan.
Așa cum a declarat seful statului Nursultan Nazarbaev: „In evaluarea istoriei kazahe, trebuie sa renunțam la nenumăratele stereotipuri, iar în schimb să înțelegem corect ce aspecte ale societății tradiționale kazahe s-au „imprimat” in ADN-ul națiunii noastre moderne.”
Această perioadă a istoriei țării noastre, ce a durat secole, a pus bazele nu doar a statului nostru modern, dar, de asemenea, a definit politica noastră externa echilibrata (multi-vector).
Bineînțeles ca Hanatul Kazah nu este primul capitol din istoria poporului kazah.
Acesta fiind succesorul marilor imperii ale stepei – Hanatul turcic (din secolele 6-8) și Eke Mongol Ulus (Imperiul Mongol al lui Genghis Khan).
Cu toate acestea, originile și amprentele lor pot fi regăsite cu mult timp înainte.
Istoria antică a zonei de stepă eurasiatică este în primul rând o istorie a triburilor nomade militante.
Pe teritoriul actualului Kazahstan locuiau triburi iraniene și turcice: sciți, kangli, usuni și huni.
Drumul Matasii trecea prin inima Hanatului Kazah
Aceste grupuri etnice trebuiau sa facă față bătăliilor necontenite, sa stabilească relații diplomatice, sa încheie acorduri comerciale, sa creeze alianțe politice și militare, pentru a-si extinde în permanenţă aria de interes către noi teritorii ce vor forma statul kazah de azi.
Chiar și în a doua jumătate a secolului al 5-lea î.Hr. autorul grec Herodot, cunoscut sub numele „părintele istoriei”, a descris marea țara din est – Sciția, care era, de asemenea, cunoscuta sub numele de „țara sacanilor”.
Sursele persane antice plasează sacanii, populația Marii stepe, la nord de râurile Amudaria şi Sirdaria.
Civilizația Saka la vest intra în contact cu grecii antici, iar la est cu chinezii.
La sud, statul scitic nomad Turan învecina cu Iran, populata de indo-arieni.
Aceasta era acea epocă când se forma Drumul mătăsii – artera comercială care lega primele civilizații ale Estului și Vestului.
De asemenea, poate fi urmărita dezvoltarea primelor formațiuni politice pe teritoriul actual al Kazahstanului.
Unii istorici citează cartea sfântă a zoroastrismului Avesta pentru a face referire la un stat numit Kanga situat pe malul râului Sirdaria in jurul secolelor secolele 7 și 6 i.Hr.
Potrivit documentului antic chinez, Cartea dinastiei Han, aproximativ aceleași teritorii erau ocupate în secolul 2 î.Hr. de către statul Kangui.
Un succesor al tradițiilor politice ale triburilor Saka, care ocupa teritoriile sud-estice ale Kazahstanului modern și nordice ale Kîrgîzstanului modern, era statul Usun.
Formarea marelui imperiu al hunilor a reprezentat o noua etapa în ceea ce privește dezvoltarea etnica, culturala și politica a oamenilor ce populau aceste locuri.
La mijlocul secolului al 6-lea, un rol decisiv în dezvoltarea limbii, culturii și viziunii asupra lumii a triburilor care locuiau pe teritoriul Kazahstanului modern a jucat Imperiul Turcic sau Hanatul Turcic (menționat in sursele scrise ca „Turkic El”), o mare putere de la începutul Evului Mediu.
Primele Politici al kaganilor corespundea intereselor tuturor triburilor turcice in așa o măsura încât autoritatea lor sa extins rapid în partea de vest spre Marea Neagră și în est spre Marele Zid Chinezesc.
Presedintele Nursultan Nazarbayev-omul care a readus istoria si traditia in inima stat kazah modern.
Bazându-se pe izvoarelor istorice de mare autoritate, președintele Nazarbayev a declarat: „Primul Imperiu turcic (552-603) a fost parte a unui sistem de relații politice și economice între Bizanț, Iran și China.
În zilele sale de glorie, Imperiul turcic se întindea din Manciuria pana la Golful Kerci și de la Enisei pana la Amudaria. Prin urmare, Hanatele turcice stau la baza primului imperiu eurasiatic”.
Potrivit atât istoricilor medievali, cat și celor moderni, statele turcice erau succesorii direcți ale Imperiului Hun.
Turcii, bazându-se pe realizările națiunilor din vest si din est, au creat o cultură distinctă cu propriul său sistem de scriere, așa-numitul alfabet runic Orhon-Enisei.
Fiind la intersecția dintre mai multe religii, cum ar fi tengriismul, creștinismul și budismul, Hanatul turcic a jucat de asemenea un rol important în dezvoltarea lor ulterioară.
În urma destrămării Hanatului turcic, una după alta au apărut noi formațiuni etno-politice pe baza triburilor turcice.
În apropiere de râul Irtâș, la sfârșitul secolului 8 a apărut statul Kimaks.
Se considera ca principalul motiv pentru care acest stat s-a destrămat este un val puternic de migrație de la răsărit, iar la mijlocul secolului al 9-lea si-a început ascensiunea Kipchak.
În cele din urmă ei au ocupat o mare parte din marea stepa eurasiatica, hotarele sale întinzându-se de la Irtâș pana in vest la gura Dunării, întregul teritoriu fiind menționat in sursele în limbile arabă și persană din acea perioadă ca Desht-i Kypchak (sau Stepa Kipceak).
În surse rusești, grupul turcilor kipceak erau numiți Polovți, iar in cele europene Cumani sau Huni.
În secolele 12 și 13 din Stepa Kipceak au migrat mase mari de populație.
Ambasadorul Kazahstanului -Daulet Batrashev prezinta un extins raport istoric despre importanta si semnificatia celor 550 de ani de istorie a Kazahstanului.
Confederația Kipceak ara alcătuita dintr-un rând de clanuri și triburi, reuniți datorita unor factori economici și militari din care treptat a apărut unitatea culturală și lingvistică a poporului.
În secolul 13, entitățile politice eurasiatice au suferit o transformare fundamentală a valorilor politice și culturale, a componentelor economice și etnice, ca rezultat al unificării tuturor popoarelor nomade din Asia Centrală sub aripa Imperiului Mongol sau Hoardei conduse de Genghis Han.
Aceasta a apărut ca urmare a consiliul adunării generalilor Kurultai (consiliul bătrânilor) din 1206.
Renumitul istoric rus de la începutul secolului 20 si mare cunoscător al Asiei Centrale Vasili Bartold sublinia legăturile profunde dintre Hanatul turcic și Imperiul lui Genghis Khan.
Potrivit istoricului, triburile predominant vorbitoare de limbi turcice, fiind intr-un număr mare, au asimilat treptat grupul de bază de războinici vorbitori de mongolă, în părțile centrale ale câmpiei eurasiatice pentru a forma noi entități statale în Marea Stepa.
Un alt eveniment reper pentru viitorul Hanat kazah a fost destrămarea imperiului lui Genghis Khan în mai multe state informale.
Dintre acestea, poate cea mai mare a fost Hoarda de Aur (Altyn Orda) condusa de către urmașii celui mai mare fiu al lui Genghis Khan Juchi.
Hoarda de Aur a fost primul stat centralizat în perioada post-mongola, care a inclus cea mai mare parte a teritoriului Kazahstanului actual.
Inițial parte a Imperiului Mongol, a fost sub controlul nepotul lui Genghis Khan, Batu (1242-1256), care, în esență, era un conducător independent.
Principiile cheie ale statalității nomazilor, care au stat la baza Hoardei de Aur, au fost relevante pentru mai multe alte entități politice, care s-au format pe baza Imperiului lui Genghis Khan în Marea Stepa inclusiv Hoarda Alba, Hanatul de Abul Khair, Mogulistan, și în cele din urmă, Hanatul kazah.
Spre deosebire de epoca anterioară, fiecare dintre aceste formațiuni a avut o serie de caracteristici specifice importante, deoarece acestea au apărut în mare parte sau exclusiv pe teritoriul Kazahstanului modern.
Ele au avut structuri politice similare, iar dezvoltarea lor economică și culturală au prezentat asemănări izbitoare.
În plus, ele au avut origini dinastice comune, împărtășind tradiții lăsate drept moștenire de Genghis Khan și urmașii lui, deținând astfel dreptul exclusiv al autorității.
Într-un context istoric mai larg, civilizația remarcabilă a Marii stepe eurasiatice în perioada medievală a lăsat amprenta asupra dezvoltării multor dintre vecinii săi, inclusiv Iran, China, India, Bizanț, Rusia și țările din Europa de Est.
Aceasta a stat la baza civilizației nomade devenind ulterior primul stat formalizat al poporului kazah, apărut ca rezultat a celor mai bune tradiții și realizări in ceea ce privește dezvoltare politică, economică, socială și culturală a popoarelor care locuiau pe teritoriul Kazahstanului de astăzi.
Noul stat – Hanatul kazah – a consolidat apariția unei entități politice noi și până în prezent necunoscuta pe arena politica a secolului 15.
Istoricul din Asia Centrală Mirza Mohammed Haydar Dulati din secolul 16 notifica că Hanatul kazah a fost format în toamna anului 1465, în văile râurilor Chu și Talas, în regiunea actuala Jambâl în sudul și sud-estul Kazahstanului.
Acest lucru a urmat după o migrare numeroasa a triburilor conduse de sultanii Kerei și Janibek care s-au răzvrătit împotriva conducerii despotice a Hanatului Abul Khair din ramura dinastiei rivale a Șaibanizilor.
Caderea Shaibanizilor a deschis drumul spre constituirea hanatului kazah si spre trei secole de stabilitate in Asia Centrala, sub semnul puterii kazahe.
Odată cu consolidarea noului stat, un sistem centralizat a autorității politice a fost stabilit în Marea Stepă.
Puterea legislativă și executivă su-a concentrat în mâinile unui conducător suprem – Hanul, care deținea si funcția de comandant militar.
Puterea executivă și legislativă ale Hanului erau reglementate de acte legislative ale kazahilor cum ar fi QASYM KHANNYN QASQA ZHOLY (Codul Hanului Kasâm), ESIM KHANNYN ESKI ZHOLY (Codul Hanului Esim) și ZHETI ZHARGY (Șapte Legi).
Acestea au fost documente oficiale care reglementau politica publică și funcționarea societății, în general.
La rândul său, aceste legi erau bazate pe obiceiurile și tradițiile vechi de sute de ani ale poporului.
Aceste coduri stabileau reguli legate administrația publică a statului kazah și au definit conceptul de „Stepa Democrației”.
Societatea kazaha avea dreptul de a se implica activ in problemele complexe ale politicii interne și externe prin alegerea judecătorilor – BIYS, care reprezentau interesele oamenilor.
Un rol deosebit in consolidarea Hanatului kazah, promovarea ideii de unitate si de răspândire a mesajului de popor ca un tot întreg au jucat liderii spirituali, povestitorii jârau (ZHYRAUS) si acânii (AKYNS), precum si muzicienii cuișî (KUISHI).
Prin activitatea lor, ei puteau pune in discuție subiecte cum ar fi puterea și responsabilitatea Hanului, Biys-ilor, și cavalerilor (BATYRS) cu scopul de a asigura independența oamenilor.
De asemenea, ei au atras atenția asupra importanței politicii externe și relațiilor internaționale, precum și educarea tinerei generații.
Înființat în 1465, Hanatul kazah a evoluat timp de peste două secole și jumătate. Politicile sale in domeniul economic, politic și cultural erau in dezvoltare si perfecționare continua.
Schimbările implementate în timp util au ajutat la consolidarea spiritului național al poporului kazah.
În secolul al 16-lea, in mare, Hanatul kazah era deja cunoscut de toata Eurasia.
Potrivit renumiților savanți ruși Vladimir Dahl și Nikolay Baskakov, numele etnic „kazah” are origini turcice.
În surse turcice vechi conceptul de „qazaqlyq” era folosit ca un simbol al libertății și modului liber de viață.
După cum menționa Baskakov, toate interpretările ale cuvântului „kazah” sunt legate între ele și au rădăcini comune, însemnând o „persoană independentă”.
Savantul notifica ca „aceeași semnificație este asociată cu numele naționalității turcice – kazahii – și înseamnă nomad liber și independent”.
O sursa de la începutul secolului al 16-lea, cunoscuta sub numele „Badai Al-wakai” o lucrare a autorului Zayn ad-Din Vasifi marca teritoriile conduse de Hanul Kazah ca fiind „Kazahstan”.
Harta trasata in 1562 pe baza informațiilor colectate de călătorul și diplomatul englez Anthony Jenkinson, trimis la Moscova de către regina Maria a Angliei, și mai târziu de Elisabeta I, numea vastul teritoriu între „Tașkent”, în partea de sud și „Siberia”, în partea de nord, ca fiind „Cassackia”.
Cea mai mare greutate politică și extindere teritorială, Hanatul kazah a obținut pe timpul domniei Hanului Kasâm care a domnit între 1511 și 1523 și ulterior a Hanului Haknazar, care a domnit între 1538 și 1580.
În aceasta perioadă, hanii kazahi au urmărit o politica internă și externă activă si independentă.
Hanii conduceau ținuturile dintre Marea Caspică pana la Munții Altai, o zonă destul de asemănătoare în forma sa cu granițele actuale ale Kazahstanului.
Deja în această perioadă, politica externă era determinată de mai multe direcții importante, mai mulți vectori politici, care si-au găsit continuarea si dezvoltarea ulterior.
Aceasta era perioada, când, de exemplu, au fost stabilite relațiile diplomatice timpurii cu Rusia.
Astfel, în secolul al 17-lea, procesul de formare a unei singure națiuni, în mare, s-a finalizat.
Ca urmare, sub aripa Hanatului kazah toate triburile turcice și altele din Asia Centrală s-au consolidat într-o entitate cunoscută sub numele de kazahi.
Au fost stabilite tradiții etnice, obiceiuri, religie comună, limba și cultura.
Conducătorii Hanatului kazah și oamenii de rând au luptat din greu pentru a păstra integritatea teritoriului lor național.
Doar prin unitate, poporul kazah putea face fata agresiunilor externe, conflictelor civile și tendințelor separatiste ale unor conducători.
Nu trebuie să uităm nici diplomația Stepei care a funcționat cu succes pe teritoriile vaste din Eurasia.
Hanatul Kazah s-a format treptat, dar ca o forță independentă în relațiile internaționale.
Conducătorii statului Kazah abordau in politica externa si activitatea diplomatica un set de norme bazat pe experiența lor practica de negociere cu reprezentanții altor state.
Numai o națiune pașnica, ce respecta principiile bunei vecinătăți și practica toleranța, putea sa-si protejeze teritoriul vast, arta diplomației fiind cheia succesului.
Acestea au devenit principiile unei politici multi-vector – echilibrul și pragmatismul diplomației kazahe contemporane.
Cu toate acestea, dezvoltarea Hanatului kazah a fost împiedicata de o serie de factori negativi.
În special, forțele militare au fost epuizate, ca urmare a războaielor sângeroase defensive din secolele 17 si 18 împotriva puternicului imperiu nomad al Jungarilor și extinderea în paralel a unei noi puteri dominante în Eurasia – Imperiul Rus.
În cele din urmă Imperiul Rus a fost acela care a înglobat teritoriile Hanatului kazah – parțial în mod voluntar, parțial cuceriți de forțele militare europene, timp de 130 de ani între 1731 și 1865.
Apoi a urmat o perioada controversata, cu toate că nu era in totalitate negativă, fiind o etapa de dezvoltare sub conducerea țarilor ruși.
La începutul secolului 20, atunci când Rusia se confrunta cu un val de activism democratic revoluționar, noile generații de intelectuali din Kazahstan au considerat ca aceste evenimente pot fi un nou impuls pentru statalitatea kazahă.
Acest lucru a dus la formarea guvernului de scurtă durată Alaș Orda (ALASH ORDA), Alaș fiind un sinonim al cuvântului kazah.
Congresul general al kazahilor a avut loc în orașul Orenburg în 1917, iar ca rezultat s-a luat decizia creării unei autonomii teritoriale și naționale „Alaș” formata dintr-un număr de regiuni populate de kazahi.
Puterea executiva aparținea Consiliului Național temporar al lui Alaș Orda, care era format din 25 de membri și era condus de omul de stat eminent, politician liberal, și adevărat patriot Alihan Bukeihanov.
Evaluând importanta acestor evenimente, președintele Nursultan Nazarbayev, în cartea sa „În fluxul istoriei”, a menționat că, prin guvernul Alaș Orda: „Națiunea kazahă obținut o șansă reală de a-si atinge obiectivul său principal – acela de a recrea o statalitate națională.
Cu toate acestea, dezvoltarea pașnică a evenimentelor a fost întreruptă de o nouă criză în societatea rusă, care a dus la instaurarea dictaturii partidului bolșevic”.
Totuși, aceste noi realități socio-politice i-au oferit Kazahstanului șansa de a redobândi unele aspecte ce reprezintă o națiune.
Evenimentele de cumpăna în acest proces au fost crearea Republicii Autonome Sovietice Kazahstan în 1920 și a Republicii Sovietice Socialiste Kazahstan în 1936.
Cu toate acestea, adevărul este că statalitatea kazaha autonoma exista doar in mod formal.
În realitate, era vorba de o suveranitate limitată și o dependență semnificativă fata de autoritățile centrale, la început de Republica Sovietică Socialistă Federativă Rusă, ulterior de liderii Uniunii Sovietice.
Lucrurile s-au schimbat odată cu independenta Kazahstanului câștigata în 1991, aceasta fiind o noua etapa in istoria formarii statalității kazahe.
Acest eveniment a avut o contribuție majora in dezvoltarea dinamică a vieții politice, economice, sociale și culturale.
Oamenii din întreaga lume apreciază succesele atinse de poporul kazah in aceasta perioada.
Printre realizări putem aminti mutarea capitalei Kazahstanului, găzduirea Summit-ului OSCE de la Astana și Congresul al liderilor lumii și religiilor tradiționale, succesul echipei naționale la Olimpiada din Londra din 2012, și câștigarea dreptului de a găzdui EXPO 2017 in Astana.
În discursul sau către națiune din 2012, președintele Nazarbayev a stabilit strategia de dezvoltare a țării noastre până în 2050 care se bazează pe toate realizările de pana acum.
Acesta este motivul pentru care 550 de ani de la formarea primului stat național al kazahilor este atât de important pentru țara și poporul nostru.
În septembrie, a avut loc celebrarea acestui eveniment de răscruce din istoria noastră la care a participat președintele Kazahstanului și numeroși invitați străini.
Acest eveniment a coincis cu o conferință internațională majoră, care va reuni oamenii de știință din întreaga lume, care studiază îndeaproape istoria Hanatului kazah.
Orasul Taraz-capitala Hanatului Kazah (reconstructie)
În octombrie, orașul antic Taraz în partea de sud a țării va găzdui alte festivități dedicate acestei sărbători.
Taraz este capitala regiunii în care a avut loc evenimentele ce au pus bazele Hanatului kazah.
Aici pe 8 octombrie, Kazahstan va organiza o sărbătoare mare in aer liber pentru a recrea atmosfera acelor evenimente istorice care au avut loc în urmă cu 550 de ani.
Excelențele Voastre, Doamnelor și Domnilor,
Vă mulțumesc pentru atenția oferita încercării mele de a explica importanța celebrării a 550 de ani de la formarea Hanatului kazah pentru națiunea noastră.
Cred că acest lucru va ajuta la îmbunătățirea înțelegerii istoriei și identității poporului Kazah.
Permiteți-mi sa-mi închei discursul care a fost mai lung ca de obicei.
Vă mulțumesc pentru atenție. Voi fi încântat să răspund la orice întrebări și să aud opiniile și comentariile dumneavoastră cu privire la cele prezentate de mine.
AMBASADORUL KAZAHSTANULUI-OASPETE DE MARCA LA INDAGRA 2014
In data de 1 noiembrie 2014, Profesor. Dr. Anton Caragea, Presedintele Director General al Institutului de Relatii Internationale si Cooperare Economica a efectuat o vizita de informare la Expozitia de produse agricole: INDAGRA 2014.
Profesor Dr. Anton Caragea si Ambasadorul Kazahstanului-Daulet Batrashev inspecteaza masinile agricole de la INDAGRA
Anul acesta a insemnat un plus de prestigiu si reprezentativitate pentru expozitia INDAGRA, a declarat Prof. Dr. Anton Caragea, vizibil incantat de prezenta la aceasta editie a peste 22 de tari printre care: Austria, Belgia, Bulgaria, China, Coreea (Sud), Danemarca, Franta, Germania, Grecia, India, Italia, Lituania, Luxembourg, Marea Britanie, Moldova, Olanda, Polonia, Romania, Serbia, Spania, Turcia, Ungaria etc.
In plus pentru a putea admira realizarile sectorului agricol romanesc, in cadrul vizitei Prof. Dr. Anton Caragea l-a invitat si pe Ambasadorul Kazahstanului-Daulet Batrashev.
Kazahstanul are cel mai mare potential agricol dintre tarile Asiei Centrale si poate beneficia de experienta romaneasca in domeniu, de produsele din Romania, de tehnologia agricola de varf din tara noastra si niciun alt loc nu ilustreaza mai clar enormul potential al Romaniei in acest domeniu decat INDAGRA, a declarat Prof. Dr. Anton Caragea.
Degustarea Vinului Diplomatilor-foto ( de la dreapta la stanga): Ambasadorul Kazahstanului-Daulet Batrashev, Prof.Dr. Anton Caragea PDG-IRICE,D-na Ileana Tudor-director CASA PANCIU, degustator CASA PANCIU si Marian Nistor-devoltator HORECA.
Vizita a inceput cu deplasarea la standul Casei Panciu- partenerul diplomatic oficial si creatoarea Vinului Diplomatilor pentru 2014-cel mai bun vin al Romaniei.
La standul Casa Panciu, Prof. Dr. Anton Caragea si delegatia sa au putut gusta noutatile de marca ale productiei de vinuri a anului 2014 precum: sortimentele Chardonnay ( sec), Cabernet Sauvignon vinificat în alb (sec) – vedeta gamei, Aligote ( demisec), Şarba (demisec), Rose din Cabernet Sauvignon) – sec, Cabernet Sauvignon & Feteasca Neagra 2012 (sec), precum si Feteasca Neagra 2013.
Ambasadorul Kazahstanului a degustat creatiile de marca ale Casei Panciu, fiind extrem de incantat de savoarea, gustul persistent si aroma vinului din Vrancea, ce depaseste vinuri renumite din Italia si din Franta si trebuie prezentate pe piata din Kazahstan, unde vor cuceri cunoscatorii si iubitorii de bauturi fine si de calitate.
Vizita a continuat apoi la standurile micilor producatori din zona Ardealului si la crescatorii de cai de rasa din zona Sibiului, unde Prof. Dr. Anton Caragea a admirat exemplarele cabaline deosebite si unde Ambasadorul Kazahstanului a regasit valori traditionale legate de cultura cailor si apoi o vizita la stana de oi din Marginimea Sibiului, care a uimit pe toti cei prezenti prin frumusetea exemplarelor si tehnologia traditionala de fabricatie a branzeturilor specifice.
Prof.Dr. Anton Caragea PDG-IRICE admira caii prezentati la expozitie.
INDAGRA 2014 a reprezentat o perfecta ocazie pentru diplomatia romanesca de a prezenta, pentru intreaga lume, inalta calitate a produselor agricole din tara noastra. In special retetele traditionale, ce fac din produsele romanesti adevarate etaloane de gust si perfecta calitate, relevante pentru export.
Exceptionalul vin romanesc de la Casa Panciu, a cucerit deja intreaga lume, iar acum este timpul si pentru alte produse agricole sa fie cunoscute si sa reprezinte tara noastra in intreaga lume, a concluzionat Presedintele Director-General al Institutului de Relatii Internationale si Cooperare Economica.
KAZAHSTAN : 20 DE ANI DE MIRACOL ECONOMIC SI PROSPERITATE
KAZAHSTAN : 20 DE ANI DE MIRACOL ECONOMIC SI PROSPERITATE de prof.dr.Anton Caragea
Astăzi, într-o lume bântuită de spectrul crizei economice, obişnuită cu eufemismul creşterii negative, cu spectrul reducerii investiţiilor şi al şomajului, modelul economic kazah pare impresionant.
În anii cei mai grei ai crizei, economia kazahă a continuat să crească cu un ritm mediu de 3% anual, a continuat să producă locuri de muncă şi prosperitate, ajungând la un vârf de competitivitate în regiunea Asiei Centrale.
Care este secretul acestei dezvoltări? Un răspuns simplist ar fi bogăţia în rezerve naturale de gaz şi petrol a Kazahstanului, dar acest răspuns este incomplet şi ne duce pe o pantă greşită.
Zeci de alte ţări se bucură de aşa zisa mană petrolieră şi gaziferă fără ca aceste atuuri să modifice tabloul unor economii slabe, sărace şi bântuite de corupţie. Modelul kazah se bazează în mod clar pe alte elemente suplimentare.
Kazahstan: o economie bazată pe export
În 1991, când Kazahstanul pornea pe drumul independenţei, rezervele sale de petrol şi gaze erau incomplet exploatate, liniile de export petrolier şi de gaze erau îndreptate doar spre economia rusă, care nu mai putea plăti aceste influxuri energetice, iar ţara era chiar in incapacitate de a-şi asigura necesarul energetic propriu, cu atât mai puţin să devină un jucător pe piaţa mondială a petrolului şi a gazelor.
Anumiţi experţi credeau că marile rezerve energetice ale Kazahstanului vor rămâne neexploatate, din lipsă de capital, tehnologie şi expertiză.
În doar 20 de ani, Kazahstanul a ştiut să îşi diversifice reţeaua de parteneri şi să devină un jucător energetic complex, care asigură dezvoltarea puterii economice chineze, plus necesarul de energie al Uniunii Europene şi al economiei ruseşti, având în acelaşi timp deschise coridoare energetice spre Golful Persic şi spre Marea Mediterană.
Investiţiile în economia kazahă au depăşit 120 de miliarde de dolari în ultimii 20 de ani, iar rezervele valutare ale ţării au trecut de 60 de miliarde de dolari.
Explicaţiile acestui miracol economic sunt nenumărate: un climat investiţional deschis, sprijin acordat investitorilor strategici, sprijin acordat investitorilor kazahi, diversificarea partenerilor externi pentru a obţine un preţ cât mai bun pentru materiile prime exportate de Kazahastan.
Dezvoltare bazată pe investiţiile de stat
Kazahstanul a înţeles rapid un adevăr al economiilor dezvoltate: nu se poate fără un sprijin al statului faţă de activitatea economică și fără preluarea de către stat a unor cheltuieli de dezvoltare şi cercetare ce nu pot fi suportate de către agenţii privaţi.
Aceeaşi necesitate sprijinului statului apare şi în cadrul investiţiilor în infrastructură, fără de care economia nu va fi nici dezvoltată, nici competitivă.
Ca atare, în aceşti 20 de ani investiţiile economice ale statului au ajuns la 30% din PIB, asigurând o rată de creştere economică de 8% înainte de criză şi de 3% în timpul crizei.
Astfel, economia kazahă oferă acum un portret complet diferit de a cel de acum 20 de ani: o economie modernă, competitivă, bazată pe export şi în continuă creştere şi care de acum se poate baza şi pe o piaţă internă de peste 16 milioane de locuitori şi cu un produs per capita de peste 9.000 de dolari.
Economia kazahă creşte în timp de criză
În timp ce economia mondială se restrânge şi cererea de materii prime stagnează sau scade, totuşi economia kazahă cunoaşte o creştere sănătoasă în ultimii ani. Misterul se explică simplu, un plan ambiţios de dezvoltare pe perioada 2010-2014 şi intitulat simplu şi clar Programul pentru dezvoltare industrială accelerată şi inovaţie.
Planul va creea, doar în 2011, peste 24.000 de noi locuri de muncă în 152 de noi întreprinderi ce vor fi înfiinţate şi va fi realizată o investiţie în economia productivă de peste 14% din PIB.
În total, pe parcursul programului vor fi finalizate 294 de proiecte industriale şi peste 207.000 de noi locuri de muncă vor fi create spre a moderniza economia kazahă, astfel încât somajul să nu depăşească 5%, asta în condiţiile în care populaţia va creşte cu încă 2 milioane de locuitori, de la 16 la 18 milioane, până în 2020.
Profesor dr. Anton Caragea vorbind la Universitatea Euro-Asiatica din Astana : Kazahstan si Uniunea Europeana